Săptămâna trecută, psihologul social și profesorul de la Universitatea din New York, Jonathan Haidt – al cărui ultim eseu, „Generația anxioasă”, a fost în fruntea listei de cărți de non-ficțiune cele mai bine vândute din The New York Times în 2024 – comenta pe X o postare a unei alte autoare americane, Nancy French.

Haidt, care susține că, în aproape toate țările dezvoltate, minorii sunt victimele unei creșteri a problemelor de sănătate mintală din cauza expunerii lor la rețelele sociale – și dă vina pe această epidemie atât pe companiile tehnologice, cât și pe guverne – îi mulțumea colegei sale pentru scena pe care o împărtășise, pe care o califica drept „foarte tristă”.

Tweet-ul arăta o fotografie a sălii de jocuri a unui celebru lanț de fast-food. „Este sfâșietor. Sunt într-un nou McDonald’s în Franklin (Tennessee) și mă uit la locul lor de joacă pentru copii. Două ecrane / două scaune”, scria French.

Printre comentarii, mulți își exprimau o anumită nostalgie față de vremurile vechi ale lanțului, în care, între cartofi prăjiți și ketchup, copiii se distrau într-un fel de atracție de bâlci în formă de hamburger sau mâncau la mese și scaune în formă de floare, așezate sub umbrela unui copac de plastic cu trăsăturile faciale ale unui om.

Cu mai mult sau mai puțin succes, leagănul aporturilor calorice paria atunci pe un timp liber care implica mișcare fizică.

„Copiii de astăzi merită spații imaginative ca cele pe care le-am avut noi”, sublinia @_RachelTerry_. „Mi se face greață când văd că, în ultimul deceniu, în zonele în care părinții pot ‘lăsa’ sau ‘permite copiilor să se joace’ s-au infiltrat ecrane, tablete, laptopuri și alte aparate care topesc creierul”, spunea un alt utilizator, @thelocalist.

Thank you Nancy, this is so sad. This is going straight into my lectures. — Jonathan Haidt (@JonHaidt) March 5, 2025

Este greu ca în fața unui astfel de scenariu o mamă sau un tată să nu se întrebe dacă acesta este tipul de divertisment pe care îl doresc pentru copilul lor și dacă ar trebui să înceapă să interzică anumite spații care, de fiecare dată, sunt prezentate cu mai multă naturalețe și încep să facă parte dintr-o cultură normalizată.

Mitraliera de propuneri pro-ecran le ajunge pe uscat, pe mare și în aer. Unul dintre ultimele exemple este recenta campanie publicitară a Instagram pentru a anunța noile conturi pentru adolescenți, în care lansează un mesaj discutabil către familii: „Noi protecții încorporate, pentru liniștea părinților”.

Printre noutăți, adolescenții pot primi mesaje doar de la urmăritorii lor, se activează notificări când depășesc 60 de minute de utilizare pe zi sau au restricții pentru a accesa conținut cu caracter sexual sau care vorbește despre sinucidere sau auto-vătămare.

Până aici, totul corect. Dar, dispune deja platforma de un sistem de verificare a vârstei fiabil pentru ca toată această prevenție să funcționeze? Nu. Mai mult, testează un sistem de recunoaștere facială prin intermediul inteligenței artificiale care nu pare să respecte cerințele în protecția datelor din regulamentul european.

Aceasta era reacția unei utilizatoare pe LinkedIn: „Publicitate exterioară a Instagram pe ușa a două școli (și într-o baie) unde vorbesc despre protecția maximă pe care o au conturile lor pentru adolescenți. La radio îți spun că, în plus, în mod implicit sunt private, așa că noi suntem părinții care împreună cu ei ar trebui să le deschidem sau nu... Dar se poate avea mai mult tupeu?”, expunea Luisa Alli Turrillas. Nu greșea ținta.

În februarie trecut, Asociația Spaniolă de Pediatrie (AEP) a acuzat compania (fără a specifica numele) că a creat „o falsă senzație de siguranță în familii” cu „un mesaj echivoc”.

„Expunerea prelungită la conținut personalizat și algoritmi concepuți pentru a maximiza permanența pe platformă poate crește probleme precum anxietatea, stima de sine scăzută sau dependența digitală”, a semnalat AEP, care a susținut că prevenirea și educația digitală trebuie să fie conduse de profesioniști, și nu de aceleași companii, al căror model de afaceri se bazează pe permanența utilizatorului.

După cum a publicat The Wall Street Journal despre documente interne ale Meta, directorii companiei știau că adolescenții dădeau vina pe rețeaua socială pentru vârfurile lor de anxietate sau depresie și că erau incapabili să oprească consumul.

Deși mesajul ajunge prin radio, presă și televizor, trebuie să fim conștienți de faptul că acea și alte campanii sau propuneri pot activa o falsă senzație de liniște.