
În câteva cuvinte
Meniul de prânz în Barcelona se confruntă cu dificultăți din cauza creșterii costurilor și a stagnării salariilor. Restaurantele se adaptează, dar opțiunile accesibile devin mai rare, determinând consumatorii să caute alternative precum mâncarea de acasă sau preparate din supermarketuri. Experții consideră că modelul actual nu este sustenabil.
Meniul de prânz este pe cale de dispariție în Barcelona
Meniul de prânz este pe cale de dispariție în Barcelona. Cel puțin, ca o opțiune accesibilă pentru a mânca la jumătatea zilei de lucru. Este greu să găsești în centru formule care să coboare sub 16 euro, iar oferta este din ce în ce mai mică. În cartierele periferice se pot găsi opțiuni mai convenabile. Există mai multe elemente împotriva meniului de prânz, care a funcționat atâția ani.
Motivele dispariției meniului
Pentru clienți, stagnarea salariilor îi face să opteze mai des pentru a-și lua o cutie cu mâncare la lucru sau să caute mâncare preparată în supermarketuri. Pentru restaurante, costul materiilor prime, al consumabilelor și al chiriei obligă la creșterea prețului meniului, care este în medie de 15,1 euro în oraș, conform ultimului raport elaborat de Edenred și Hostelería de España cu date din 2024, care îl situează la 14 euro în medie la nivel național.
Reinventarea meniului zilei
În centru, găsirea unui meniu cu mai puțin de 16 euro este o odisee. Majoritatea pornesc de la acest preț și cresc în funcție de categoria restaurantului. Astfel, nu mai sunt considerate stabilimente unde poate merge muncitorul mediu în timpul săptămânii. În Bar Bosc, care s-a deschis recent pe strada Roger de Llúria, meniul în timpul săptămânii este de 16,9 euro, un preț similar cu cel al restaurantului Cugat, care îl are la 16 euro. Ieșind din Eixample, se află Granja Mabel, care îl are la 16 euro sau Lanto, la 19,50 euro, pentru a da câteva exemple.
În Dreta de l’Eixample, unul dintre cele mai competitive meniuri de mâncare catalană este cel al restaurantului Marinada, la 15 euro, cu cafea inclusă. Proprietarul, Jordi Sol, care îl conduce împreună cu soția sa din 2013, spune că trucul este să aibă o rotație mare (servesc aproximativ 80 de meniuri zilnic) și că doi dintre angajați (el și soția sa) sunt de-ai casei și petrec multe ore, până la 12 ore pe zi. El amintește că la început prețul meniului era de aproape 10 euro, dar în acești ani au crescut cu 50% chiria, pe lângă scumpirea alimentelor și a consumabilelor.
Gianluca Battista
Sol asigură că marja de profit a meniului este foarte mică, dar în acest stabiliment, care este deschis doar de luni până vineri și servește în principal rezidenți și profesioniști din zonă, se servesc și multe mic dejunuri. Este o secțiune cu o marjă mai mare, mai ales cu cafeaua. La fel spune Lauri, responsabilul restaurantului Agarimo, din Fort Pienc, care este un veteran al cartierului cu meniul la 14 euro. „Există o marjă mai mare la micul dejun decât la meniuri, un sandviș și o cafea au o rentabilitate mai mare”, afirmă acest chelner care este în același loc, dar cu șefi noi, deoarece cei care au condus acest galician l-au transferat din cauza pensionării. El asigură că meniul și tipul de clienți, de la birouri și din cartier, nu s-au schimbat.
Despre rentabilitatea meselor, Jordi Sol adaugă o informație: „Brunch-ul – care se extinde ca uleiul în centru – este rentabil”. „Am nevoie de un bucătar care să gătească fricandó și să prepare lintea și asta ia timp”, se plânge el. În schimb, localurile de brunch au nevoie doar de cineva care să asambleze farfuriile, cel mai elaborat lucru fiind un ou prăjit sau la grătar. Iar prețurile platourilor combinate sunt între 10 și 14 euro în multe dintre aceste localuri la modă, frecventate mai ales de străini care locuiesc aici sau sunt în vizită.
Pentru a găsi un meniu mai economic, trebuie să mergeți în cartiere. De exemplu, în Bar Aparici, în piața pieței Sant Andreu, meniul costă 12,75 euro și include întotdeauna cel puțin cinci feluri întâi și cinci feluri doi, toate din mâncare de casă preparată în bucătăria lor cu alimente din aceeași piață. Roberto Aparici, a patra generație a acestui bar aproape centenar (îl împlinește în 2026), spune că numerele îi ies pentru că cumpără zilnic și localul este proprietatea familiei. Este un loc cu o clientelă foarte fidelă, de muncitori și rezidenți ai cartierului. De asemenea, recunoaște că există o marjă mică în meniu, dar că celelalte vânzări, inclusiv micul dejun, compensează conturile.
Cert este că meniul de aproximativ 12-14 euro a trecut în istorie. Odată cu scumpirea tuturor cheltuielilor, restaurantelor le este imposibil să ofere acest preț. Muncitorilor, cu salarii stagnate de cel puțin un deceniu, li se pare un lux să poată mânca de meniu. Așa că optează pentru alte formule: de la cutia cu mâncare cu mâncare de casă până la preparate pe care le găsesc în supermarketuri din apropierea locului de muncă sau în cafenele francizate, un tip de stabiliment care a crescut foarte mult. În plus, telemunca a facilitat, de asemenea, ca unii angajați să poată mânca acasă în unele zile ale săptămânii.
Conform raportului Edenred și Hostelería de España, orașul din Spania cu cel mai scump meniu este Bilbao, cu 15,5 euro în medie, urmat de Barcelona, cu 15,1 euro și Madrid, cu 14,8 euro. În 2024, prețul meniului de prânz a crescut cu 6,1% în general, iar din 2016, creșterea a fost de 19,5%. Paco Cruz, cunoscut în sector ca The Food Manager, care consiliază restaurantele, este clar că formula meniului nu este sustenabilă. „Este total în pericol și, din fericire, pentru că nu este un model sustenabil pentru hotelier”, argumentează el. Conform experienței sale, sunt rentabile doar restaurantele care se dedică doar meniului de prânz și „sunt niște mașini în a avea totul foarte bine controlat și au un volum bun de clienți”. Dar pentru restul, 95%, care oferă meniul pentru că nu se umplu la prânz, această opțiune generează doar pierderi.