În câteva cuvinte
Studiul arată că expresia durerii, încorporând vocala 'a', este universală, în timp ce expresiile bucuriei și dezgustului sunt influențate de normele culturale. Cercetarea evidențiază legătura dintre factorii biologici și culturali în modul în care oamenii comunică emoțiile.
Expresia universală a durerii
Expresia durerii transcende barierele lingvistice și culturale, unind omenirea. Fie că este vorba de ‘ouch’-ul englezesc, ‘ai’-ul japonez sau ‘ay’-ul spaniol, această interjecție s-a dovedit a fi o punte lingvistică solidă. Chiar și în limbile indigene australiene — unde se folosește ‘yakayi’ pentru a exprima durerea — constanta este prezența vocalei “a”.
Un studiu din 2024 publicat în revista Journal of the Acoustical Society of America a ajuns la această concluzie după ce a examinat dicționare din 131 de limbi, analizând modul în care durerea, bucuria și dezgustul sunt reflectate. În plus, au fost înregistrate 166 de persoane exprimând aceste emoții în cinci limbi majore: spaniolă, engleză, japoneză, turcă și chineză mandarină.
Obținerea acestor înregistrări, în care participanții trebuiau să exprime emoții în mod natural, a fost o provocare. Aitana García Arasco, co-autoare a studiului, a dezvoltat un chestionar pentru a încuraja vorbitorii să se înregistreze exprimând durere, dezgust și bucurie, unele dintre ele fiind realizate online.
Recoltarea de expresii a ridicat, de asemenea, provocări etice și metodologice, cercetătorii accentuând că nu au provocat durere fizică participanților. Studiul a descoperit că, în timp ce vocalizările spontane activează părți mai primitive ale creierului, cele induse activează doar părțile responsabile de limbaj.
S-a petrecut o lună între Kyoto și Tokyo, unde cercetătorii au contactat studenți care au servit drept subiecți. S-a constatat că globalizarea rețelelor sociale și învățarea altor limbi pot modifica identitatea culturală și reacțiile oamenilor. García le-a prezentat până la 15 situații fictive, rugându-i pe studenți să reacționeze cât mai realist posibil.
Durerea, au concluzionat cercetătorii, nu este doar o experiență fiziologică universală, ci și fonetic globală, vocala “a”, produsă cu gura deschisă, fiind centrul acustic al acestei expresii. Spre deosebire de durere, emoții precum dezgustul și bucuria nu prezintă modele consistente, normele culturale modulând sunetele. ‘A’ este suprarerezentată, sugerând că cuvinte precum ‘ouch’ și ‘yakayi’ au fost modelate de sunetele involuntare.
Totuși, există diferențe, culturile mai expresive exteriorizând durerea, în timp ce cele rezervate o pot ascunde. Această condiționare începe în copilărie, un bebeluș plângând la fel oriunde în lume, dar învățând să-și adapteze expresia la normele sociale.
Ideea acestui studiu a pornit de la observația lingvistului francez Maïa Ponsonnet, care a detectat similitudini surprinzătoare între interjecțiile de durere din limba indigenă australiană și franceză. Scopul acestui studiu este de a explora modul în care vocalizările umane non-lingvistice sunt conectate cu originea și dezvoltarea limbajului.
