Când colegul de lângă dumneavoastră mestecă morcovi, vă crește pulsul? Sunetele produse de partenerul dumneavoastră vă fac să vă simțiți agresiv? Atunci este posibil să suferiți de misofonie – un fenomen în care anumite sunete cotidiene declanșează reacții emoționale extrem de puternice, mergând până la furie și ură.

Ce este misofonia?

Persoanele care suferă de misofonie, denumite misofonici, reacționează la sunete obișnuite pe care alții nu le consideră deranjante, printr-o creștere a pulsului, anxietate și, în cel mai rău caz, prin atacuri de furie necontrolată. Factorii declanșatori (triggere) nu sunt doar zgomotele legate de mâncare, cum ar fi mestecatul, înghițitul sau zgomotele gurii, ci și altele, precum foșnetul pungilor, clicul pixurilor sau bipăitul electronicelor.

Fenomenul a fost descris pentru prima dată în anii 1990 de către neurocercetătorii americani Margaret și Pawel Jastreboff. De atunci, misofonia a devenit subiect de cercetare, însă nu este încă clasificată oficial ca boală.

Ce se întâmplă în corpul misofonicilor?

Andreas Seebeck, specialist în misofonie, explică: „Sunetele pe care alții nici măcar nu le percep duc la o „alarmă falsă” în creier: „Ești atacat, apără-te!” Furia extremă pe care o provoacă acest lucru nu poate fi suprimată sau ignorată. Cercetătorii cred că misofonia este o afecțiune de natură neurologică.”

Cum poate apărea misofonia?

Potrivit lui Seebeck, misofonia apare atunci când o persoană asociază un sunet repetitiv cu o experiență negativă. Nu este neapărat nevoie de un eveniment traumatic; misofonia se dezvoltă, de regulă, într-o situație cotidiană. Cauza nu se află în comportamentul greșit al unei alte persoane și, în principiu, se poate întâmpla oricui.

Cine este mai afectat: bărbații sau femeile?

Există persoane care pot ignora mai greu sunetele deranjante decât altele. Ele sunt mai deschise și mai puțin protejate față de impresiile senzoriale și, prin urmare, mai predispuse să dezvolte triggere. Aproximativ 20% dintre femei și 12% dintre bărbați suferă de misofonie, mulți dintre ei fără să știe că problema lor are un nume.

Este misofonia vindecabilă?

„Reacția la triggerele misofonice poate fi dizolvată sau cel puțin atenuată”, afirmă Seebeck. „Mulți misofonici simt deja o ușurare când conștientizează că nu sunt singuri cu problema lor. Ei pot preveni apoi apariția unor noi triggere și se pot asigura că cele existente nu se agravează.”

De ce terapia clasică de confruntare nu este potrivită?

Adesea, din cauza necunoașterii, misofonia este tratată ca o fobie sau o tulburare de anxietate și se recomandă să nu se evite sunetele respective. Însă, în cazul misofoniei, acest lucru duce la un efect invers. În timp ce în cazul fobiilor, dacă suporți, stresul scade la un moment dat, ceea ce duce la un efect de învățare, în cazul furiei sau dezgustului, acest lucru nu funcționează.

Ce pot face împotriva misofoniei?

• Tehnica de Neuro-Repatterning: În terapia comportamentală, aceasta se numește „confruntare în stare de relaxare”. Pacientului, aflat într-o stare cât mai relaxată, i se redau triggerele aproape inaudibil, astfel încât acestea să nu provoace o reacție de furie.
• Metode de relaxare: Pot fi utile și metode de relaxare precum Relaxarea Musculară Progresivă Jacobson sau tehnici bazate pe corp, cum ar fi TRE (Tension and Trauma Releasing Exercises). Exercițiile TRE induc într-un mod blând tremurături musculare involuntare, eliberând astfel tensiunile emoționale.
• Protejați-vă de triggere: Dacă nu le puteți evita, încercați să minimizați efectul cu zgomote de fundal, cum ar fi ventilatoare sau muzică.
• Suport suplimentar: Aplicațiile de relaxare, căștile cu anulare a zgomotului sau dopurile de urechi pot oferi sprijin.