Imigrantul care ajunge astăzi în Catalonia

Imigrantul care ajunge astăzi în Catalonia se va confrunta cu o situație schizofrenică. Autoritățile care vor elibera permisul de ședere și de muncă vor fi „spaniole”, va întâlni funcționari statali care vor vorbi în castiliană. Apoi, în funcție de cartierul sau satul în care aterizează, va trăi într-un mediu vorbitor de castiliană sau catalană, deși aproape întotdeauna va fi bilingv.

Fie că învață catalană, fie că nu, i se va vorbi întotdeauna în limba lui Cervantes și poate ajunge la concluzia că limba lui Espriu este un fel de cod secret pe care autohtonii îl păstrează pentru ei și nu îl împărtășesc cu nimeni din afară.

Dacă are copii, va descoperi că educația este în „limba proprie”, dar din nou, când vor ieși din clasă, chiar dacă știu pe de rost toate combinațiile de *pronoms febles*, vor constata că vorbitorii nativi de catalană li se vor adresa în castiliană, foarte încet și țipând, pentru că, deși imersiunea există de zeci de ani, mulți dintre vecinii lor cu opt nume de familie încă nu țin cont de asta și sunt surprinși de fiecare dată când un copil mai brun le vorbește cu accent perfect din Girona. Se vor uita la el ca la o specie rară, un Copito de Nieve, și îl vor felicita pentru cât de bine vorbește o limbă pe care, de fapt, o învață la școală ca toți ceilalți. Ca să nu mai vorbim de cei adoptați sau de copiii cuplurilor mixte, care sunt, de asemenea, felicitați pentru că vorbesc limba propriilor părinți. Lauda conține un mesaj implicit: ai ales bine, te-ai integrat *com cal*. Dacă tânărul în cauză aterizează într-un cartier cu majoritate vorbitoare de castiliană, toți colegii lui sunt vorbitori de castiliană și are puține oportunități de a practica limba școlară, înseamnă că a ales greșit.

Un alt lucru care nu are sens

Un alt lucru care nu are sens este că imigranții își dedică toate eforturile normalizării situației administrative, accesului la cetățenie. Culmea acestui proces este dobândirea cetățeniei spaniole, care este o procedură administrativă, dar și asumarea unei identități comune, un cadru cultural, juridic, legal. Ceea ce se întâmplă în Catalonia este că, adesea, imigrantul primește mesaje împotriva Spaniei, chiar i se spune că spaniolii sunt mai rasiști decât catalanii (salutări lui Junts) și că trebuie să fie independentist. Dar cum să vrei să te independizezi de țara a cărei naționalitate vrei să o obții? Îmi pare rău că mă repet, dar cesiunea de competențe în imigrație este o greșeală foarte gravă.