
În câteva cuvinte
Textul analizează creșterea propusă a cheltuielilor militare de către guvernul spaniol, subliniind impactul negativ asupra cooperării internaționale și a politicilor sociale. Se argumentează că prioritatea ar trebui să fie pacea, drepturile omului și dezvoltarea durabilă, și nu militarizarea.
Lumea se confruntă cu unul dintre cele mai complexe contexte din ultimele decenii: conflictele sunt mai numeroase ca niciodată de la Al Doilea Război Mondial.
Am depășit recordul rușinos de peste 120 de milioane de persoane forțate să-și părăsească locuințele. Urgența climatică provoacă tot mai multe ravagii, femicidul și reducerea drepturilor femeilor progresează alarmant, și în multe locuri apărarea drepturilor și libertății de identitate înseamnă persecuție și chiar moarte.
În plus, închiderea USAID, agenția americană de cooperare, are deja un impact grav asupra a mii de oameni din întreaga lume, cu consecințe catastrofale, în special în domenii importante precum îngrijirea refugiaților, asistența umanitară, sănătatea sexuală și reproductivă sau prevenirea și îngrijirea HIV.
Într-un astfel de mediu, este esențial să ne concentrăm pe apărare, dar nu pe cea care este incoerent legată de militarizare, ci pe o apărare radicală a drepturilor omului, a păcii și a garantării unei vieți demne pe întregul glob.
Intenția lui Pedro Sánchez de a crește cheltuielile militare până la 2% din PIB până în 2029 ne obligă să tragem un semnal de alarmă.
În primul rând, aceasta reprezintă un contrast enorm cu situația în care se află cooperarea internațională pentru dezvoltare, care primește abia 0,24% din PIB, o cifră foarte departe de angajamentul prevăzut de legea aprobată acum doi ani, care aspiră să ajungă la 0,7% din PIB-ul nostru în 2030. Dacă acest anunț al președintelui va fi respectat, cheltuielile militare vor depăși de aproape de 10 ori fondurile alocate cooperării. Fără a merge mai departe, într-un singur an, creșterea ar fi de 4.000 până la 5.000 de milioane de euro, o sumă mai mare decât cele 3.800 de milioane pe care Spania le alocă în prezent Ajutorului Oficial pentru Dezvoltare (AOD).
În al doilea rând, aceste declarații dezlănțuie unele întrebări care sunt, de fapt, rodul unei preocupări profunde:
- banii destinați scopurilor militare vor fi reduși din politicile sociale care garantează drepturile omului?
- Dacă există bani pentru cheltuieli militare, de ce nu există pentru a respecta ceea ce este stabilit în Legea Cooperării sau pentru a finanța alte politici sociale care sunt urgente?
- Dacă Guvernul face declarații în apărarea Agendei 2030, cum se înțelege acest angajament față de belicism, care contravine tocmai respectării Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă?
Alegerea ar trebui să fie foarte clară: este o chestiune de alegere între politici de război sau politici care contribuie la pace.
Conducerea schimbării
Spania poate schimba cursul și poate face diferența. Este o chestiune de angajament față de o politică de apărare a garantării drepturilor omului, a calității democratice, a păcii și a protecției planetei.
În fața discursurilor care prezintă războiul ca inevitabil, Spania are ocazia de a conduce construirea păcii și a politicilor care garantează drepturi:
- educație,
- muncă decentă,
- egalitate,
- sănătate,
- locuințe,
- alimentație,
- apă și salubrizare,
- protecție socială sau
- pace.
Acestea sunt aspecte esențiale pentru consolidarea securității umane și pentru oprirea conflictelor. Dacă cooperarea a demonstrat ceva în deceniile de experiență, acesta este tocmai eficacitatea sa în acest sens, motiv pentru care este esențial să o consolidăm mai mult ca niciodată.
Luna viitoare, iunie, Spania va găzdui al IV-lea Summit de Finanțare pentru Dezvoltare,
o întâlnire internațională care, conform informațiilor de pe site-ul Agenției Spaniole de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare (AECID), „va stimula mobilizarea politicilor și resurselor pentru dezvoltare din partea comunității internaționale pentru atingerea Agendei 2030 și a Obiectivelor sale de Dezvoltare Durabilă la nivel global”.
Această narațiune contrastează cu o decizie care, dacă ar fi pusă în aplicare, va adăuga mai mult combustibil focului conflictelor și crizelor din întreaga lume: creșterea cheltuielilor militare va duce la o slăbire a politicilor de pace și la o exacerbare a conflictelor care afectează deja în mod extrem milioane de oameni și unde civilii, femeile, copiii și copiii sunt principalele victime.
Avem încredere că Guvernul își va reconsidera poziția și va avansa în direcția de care are nevoie omenirea.
De asemenea, nu putem uita că nu este doar o poziție a Spaniei; Europa ia o derivă militaristă foarte îngrijorătoare, după cum demonstrează decizia recentă a celor 27 de state membre de a crește cheltuielile militare și de a sprijini planul de rearmare propus de Comisie. Este urgent să punem capăt acestei tendințe.
Guvernul spaniol trebuie să apere o UE coerentă cu valorile sale fondatoare bazate pe respectarea democrației, promovarea conviețuirii și garantarea universală a drepturilor omului. Alăturarea strategiilor militare care nu fac decât să adauge mai multă distrugere și suferință nu poate fi o opțiune, nici pentru Spania, nici pentru Europa, nici pentru lume.
Astăzi, mai mult ca niciodată, este timpul să construim în mod colectiv pacea. Este timpul să cooperăm.