
În câteva cuvinte
Un câmp de exterminare din Mexic, unde crima organizată antrena tineri. Descoperirea rămășițelor umane și a hainelor a scos la iveală nepăsarea autorităților și teama de carteluri. Investigația este în desfășurare, dar familiile victimelor se tem că nu se va face dreptate.
Câmpul de exterminare și-a deschis porțile. Supranumit `Auschwitz-ul mexican`, acesta este un loc izolat, înconjurat de lanuri tăiate de trestie de zahăr, accesibil printr-o poartă neagră de fier, ciuruită de gloanțe. În interior, nu mai e mare lucru: un teren arid cu patru palmieri prăfuiți, băi murdare și trei șoproane acoperite cu tablă. Pe 5 martie, un grup de persoane care își caută rudele dispărute a intrat fără să anunțe și a descoperit rămășițe osoase umane, indicii de incinerări, sute de haine, obiecte de igienă și chiar jucării. Însă imaginea care a provocat consternare și a dus imaginarul colectiv la naziști a fost grămada de pantofi fără proprietar descoperită.
Este vorba despre unul dintre acele câmpuri de antrenament folosite de crima organizată pentru a atrage tineri în rândurile sale. Se știe că aceștia sunt supuși unor practici extrem de crude, pentru a-și pierde teama de a folosi cuțitele și pistoalele, chiar și de a se ucide între ei. Mulți dintre miile de persoane dispărute în Mexic au trecut prin ghearele traficanților de droguri. Și nu se mai știe dacă sunt vii sau morți.
În vizită au participat joi mai multe grupuri de căutători, din Jalisco, unde se află ferma Izaguirre, sau din alte state. S-au auzit plânsete estompate de impresie, dar mai presus de toate s-a răspândit disperarea, deoarece nu mai erau dovezi acolo. `De ce ne-au adus aici?`, se întrebau ei. `Asta e o bătaie de joc`, spuneau. `Singurul adevăr este că nu le pasă de cei dispăruți`, au declarat ei presei, care a accesat și ea ferma pentru prima dată. Procuratura din Jalisco, la cererea celei federale, a închiriat șapte autobuze și a transportat acolo zeci de jurnaliști care s-au îmbulzit la porți, împingându-se sub o căldură sufocantă și un nor de praf care se mesteca. În interior, căutătorii au scotocit pământul cu picioarele și au mai găsit câteva șosete, un rucsac albastru Adidas, un aparat de ras cu mâner auriu, câteva periuțe de dinți. `Așa caută ei indicii`, a criticat ironic unul dintre ei în fața mai multor microfoane.
După șocul provocat de descoperirea macabră din 5 martie, a urmat stupoarea provocată de munca neglijentă a procuraturii de stat din Jalisco, care a intrat în fermă în septembrie anul trecut și a arestat 10 persoane, a salvat două și a scos de acolo un cadavru. Și cam atât. Locul a fost presupus sigilat, dar până și două vehicule au fost furate de acolo în lunile care au urmat acelei operațiuni. Era practic abandonat. Se știe puțin sau nimic despre supraviețuitori, nu s-au luat declarațiile corespunzătoare, nici amprentele digitale, nici măcar nu s-a întrebat despre proprietatea fermei, la câțiva kilometri de Guadalajara, una dintre cele mai prospere capitale ale Mexicului. Toate acestea au fost denunțate public de procurorul general, Alejandro Gertz Manero. O astfel de nepăsare se explică în Mexic prin teama de crima organizată sau prin complicitate cu aceasta, iar aceste eșecuri cu autoritățile polițienești sunt frecvente peste tot. Procuratura Generală a preluat cazul, toate hainele, pantofii și obiectele au fost scoase și arătate publicului în cazul în care vreo rudă recunoaște hainele celor dispăruți. Dar furia față de ancheta statului este enormă. Atât de multe indicii irosite. Ferma este acum complet excavată, deoarece au făcut sondaje în pământ pentru a căuta indicii. În unele dintre aceste găuri, un steag roșu indică faptul că există `pozitivi`. În anumite colțuri există movile cenușii.
Ferma a fost deschisă publicului, dar informațiile sunt puține sau inexistente. Câți băieți și fete au trecut pe acolo, în cât timp, au supraviețuit, ale cui sunt oasele găsite, ce s-a întâmplat exact acolo și de când? Nu este nimic de spus până când procuratura își face treaba, dar au avertizat deja despre dezastrul celor care trebuiau să adune probele, iar căutătorii se tem că, încă o dată, își vor arunca responsabilitatea unii pe alții și cazul se va închide fără rezultate. Se presupune că acel câmp de antrenament atroce era în mâinile cartelului Jalisco Nueva Generación, care guvernează zona, dar nici măcar acest lucru nu este sigur.
Pe podeaua neacoperită a unuia dintre pavilioane se află greutăți rudimentare pentru a face mușchi, care sunt de fapt două cutii ruginite pline cu ciment, și există și alte fiare pe perete care par, de asemenea, destinate exercițiilor fizice. `Îi vor puternici`, spune o femeie căutătoare, referindu-se la recrutările forțate ale criminalității. Lângă ea, o tânără cu clasicul tricou care poartă imaginea celui dispărut, nu găsește consolare, stând pe pietrele de pavaj, se aruncă în brațele prietenelor sale din grup.
În Mexic sunt 124.000 de persoane dispărute pe listele oficiale de câteva decenii. Cei mai vechi erau victime ale statului însuși, în ceea ce a fost cunoscut sub numele de Războiul Murdar, când militarii și polițiștii îi dispăreau pe cei care nu erau de acord cu regimul. Cei de acum sunt responsabilitatea crimei organizate. Unii intră voluntar în rândurile lor; alții sunt răpiți în fiecare zi în cartiere, pe străzi, pe drumuri și nu îi mai văd niciodată. Unii vor fi morți, dar alții poate că au trecut prin teribilul antrenament într-unul dintre aceste câmpuri pentru a ucide și au devenit criminali. Toți sunt căutați de mamele lor.