După aproape trei ani de studiu, oamenii de știință care au descoperit cel mai vechi hominid din Europa Occidentală dezvăluie principalele sale caracteristici.

Este vorba despre „Pink”, un fragment facial al unui hominid care a trăit în actuala Sierra de Atapuerca (Burgos), acum între 1,1 și 1,4 milioane de ani.

„Această fosilă introduce un nou personaj în evoluția umană, necunoscut până acum”, rezumă Rosa Huguet, coordonatoarea săpăturilor de la Sima del Elefante din Atapuerca și prima autoare a acestei descoperiri, ale cărei detalii sunt publicate în Nature, un standard de referință pentru știința mondială de top.

Pe 30 iunie 2022, studentul doctorand Édgard Téllez săpa în abis când a văzut ieșind din pământ ceea ce părea a fi un os zigomatic. La scurt timp după aceea, a apărut o parte din maxilar, unde s-ar fi încadrat dinții. Rămășițele aparțineau părții stângi a feței unui adult de sex necunoscut. Echipa condusă de Huguet a știut imediat că este o descoperire istorică. Porecla rămășițelor – „pink” înseamnă roz în engleză – a devenit un omagiu adus lui Huguet, după cum explică membrii echipei.

Descoperirea datează prezența umană în Europa cu aproximativ 300.000 de ani.

Până acum, singurul om cunoscut în Europa în timpul Pleistocenului Inferior, între 1,7 milioane de ani și 750.000 de ani, era Homo antecessor. Această specie emblematică a Atapuercăi, datată la aproximativ 860.000 de ani, a fost prima cu o față modernă, similară cu cea a oamenilor actuali, Homo sapiens.

Noua fosilă dezvăluie un capitol necunoscut al evoluției umane pe continentul european.

Se crede că oamenii actuali descind din Homo erectus, care a apărut în Africa acum aproximativ două milioane de ani. Era un om cu o față asemănătoare unei maimuțe, dar deja mergea drept, avea o anvergură similară cu a noastră și era capabil să fabrice unelte sofisticate din piatră și os, așa cum a dezvăluit săptămâna trecută o altă echipă de arheologi spanioli. Erectus a fost primul din genul nostru care a părăsit Africa și a cucerit Asia, unde a supraviețuit până acum doar 100.000 de ani, ceea ce îl face cea mai longevivă specie umană cunoscută. Până acum, aventurile sale în Europa de Vest erau o enigmă. Singura fosilă de erectus din afara Africii și Asiei este cea de la Dmanisi, în Georgia (Eurasia), și are o vechime de 1,8 milioane de ani.

Cercetătorii au reconstruit cu atenție fragmentele feței noii fosile și au creat modele digitale tridimensionale.

L-au comparat cu fețele erectusului primitiv găsit în Africa acum aproximativ două milioane de ani, precum și cu fosilele georgiene. Rezultatele plasează noua populație din Burgos într-un punct evolutiv intermediar. Are trăsături primitive, precum absența unui nas proiectat spre exterior ca al nostru, dar partea inferioară mai apropiată de gură este mai îngustă și mai modernă. Este un om la jumătatea drumului între vechi și nou. Cercetătorii l-au atribuit deocamdată „ceva similar cu Homo erectus” – Homo affinis erectus.

Fosila originală, în dreapta, și imaginea sa digitală pentru a reconstrui o parte a feței hominidului.
Maria D. Guillen / IPHES-CERCA

Oamenii de știință cred că această nouă populație nu este înrudită cu antecessor, ci reprezintă o migrație independentă și mai primitivă.

Originea sa ar fi într-o „populație mamă” din afara Africii, posibil Orientul Mijlociu, argumentează María Martinón, directoarea Centrului Național de Cercetare privind Evoluția Umană și coautoare a studiului. Acești primii oameni europeni ar fi „evadați din pluton”, speculează ea. Erau grupuri mici care au ajuns în Peninsula Iberică între o glaciațiune și alta, când Atapuerca era o savană mai caldă decât actualul Burgos, unde trăiau rinoceri, cerbi, mistreți, hipopotami și cai sălbatici. „Această fosilă ne oferă o captură de ecran a cum arătau acești oameni, ceea ce este foarte greu de obținut. Credeam că nu există populație în Europa în această perioadă, dar acum se pare că erau deja în Atapuerca”, subliniază Martinón.

În 2007, echipa a găsit un fragment de mandibulă vechi de aproximativ 1,2 milioane de ani într-un nivel superior al Sima del Elefante. La momentul respectiv, nu a permis identificarea speciei căreia îi aparținea, dar acum oamenii de știință cred că ar putea fi vorba despre același grup.

Săpături în Sima del Elefante, în Atapuerca.
Maria D. Guillén / IPHES-CERCA.

Sima del Elefante este o peșteră antică fără urme de ocupație umană.

Cavitatea s-a umplut cu pământ, pietre și oase aduse de apă din exterior. „Aici găsim o imagine distorsionată a ceea ce se întâmpla afară, ca și cum, după o zi de camping, ar apărea o lingură pierdută”, explică arheologul Rosa Huguet, de la Institutul de Paleoecologie Umană și Evoluție Socială din Tarragona. Printre rămășițele găsite lângă Pink se află un os de animal cu urme de tăieturi făcute de acești oameni. Aceste rămășițe au apărut într-un strat de teren cunoscut sub numele de TE7, din care mai sunt aproximativ doi metri de săpat. Și mai jos este un nivel mai vechi cu încă trei metri. În total, mai sunt aproximativ patru sau cinci ani de săpături. Huguet speră că în aceste fâșii vor apărea mai multe fosile umane care vor ajuta la clarificarea istoriei primilor oameni din Europa.

Paleontologul Bienvenido Martínez subliniază că aceasta este „o lucrare metodologic impecabilă”.

Cercetătorul a fost unul dintre descoperitorii dintelui unui copil de aproximativ 10 ani care a trăit acum 1,4 milioane de ani în Orce, în Granada. Fosila era atât de mică încât nu au putut decât să o atribuie genului nostru, Homo. Deocamdată, este imposibil de știut dacă a aparținut unui grup primitiv de erectus, ca Dmanisi, sau mai modern și similar cu cei din Atapuerca. Noua descoperire confirmă „norocul” sitului din Burgos, care este „unic în lume” datorită concentrației extraordinare de fosile umane pe care o prezintă, subliniază cercetătorul, care nu a participat la studiu. Martínez speră că vor apărea mai multe fosile, fie la Atapuerca, fie la Granada, pentru a răspunde la o întrebare care încă nu are răspuns. Dacă Homo erectus a părăsit Africa acum 1,9 milioane de ani și s-a răspândit în Asia, de ce a durat 400.000 de ani pentru a ajunge în Europa?