În câteva cuvinte
Catolicii din întreaga lume au un nou lider, pe Papa Leo XIV, primul Suveran Pontif american. Se ridică întrebarea dacă noul Papă va reuși să aibă o influență politică notabilă, comparabilă cu cea a Papei Ioan Paul al II-lea.
Robert „Bob” Francis Prevost (69 de ani) a fost ales noul Papă al Bisericii Catolice și a luat numele de Leo XIV. Toți ochii sunt ațintiți asupra noului Suveran Pontif – chiar și de la Casa Albă!
Din punct de vedere ecleziastic, misiunea sa este clară: ca „om al centrului”, el trebuie să unească din nou aripile divizate ale Bisericii, formate din reformatori și conservatori. Dar acesta s-ar putea să nu fie singurul motiv pentru care cei 133 de cardinali din 71 de națiuni l-au ales ieri – surprinzător de rapid, deja în al patrulea scrutin – făcându-l astfel pe primul american șeful celor 1,4 miliarde de catolici.
Marea speranță este ca eforturile politice ale lui Leo XIV să aibă mai mult succes decât cele ale Papei Francisc, care, în ultima vreme, nu a acționat întotdeauna diplomatic, neavând o figură tocmai bună nici în conflictul din Ucraina, nici în Orientul Mijlociu. În plus, relația sa cu președintele american Donald Trump, încă din primul mandat al acestuia, era considerată dificilă.
Consecința: Biserica sub Francisc a obținut, pe lângă câteva succese notabile (de exemplu, schimb de prizonieri între Moscova și Kiev, acord secret cu China), politic nu a realizat mare lucru, aproape toate apelurile și ofertele de mediere s-au disipat.
Complet diferită a fost greutatea politică a Papei polonez Ioan Paul al II-lea, care a slujit între 1978 și 2005. I se atribuie un rol decisiv în prăbușirea comunismului. În țara sa natală, sfântul este venerat și astăzi pentru sprijinul său în lupta de eliberare împotriva dependenței de Moscova.
Marea întrebare este: poate noul Papă să readucă într-un oarecare echilibru o lume care pare să iasă din matcă, în care conflictele redevin războaie sângeroase și apar mereu noi amenințări?
Șansele nu sunt deloc mici. De exemplu, Leo, în calitate de cardinal, a păstrat distanța față de actualii guvernanți de la Casa Albă, dar a evitat confruntarea dură în privința temei sale de suflet, migranții. Acest lucru îi sporește șansele de influență, directă sau indirectă, prin impactul asupra opiniei publice din SUA, mai ales în primele luni.
Profesorul german de economie Rudi Bachmann, care locuiește în SUA, a aludat imediat la acest lucru într-un tweet după anunțarea Papei: „O invazie militară a Panama și Groenlandei tocmai a devenit puțin mai puțin probabilă.”
Nu un bilanț politic rău pentru doar câteva ore în funcție…
Din perspectiva istoricului bisericesc din Augsburg, Jörg Ernesti, din „Părintele Bob” ar putea chiar ieși un „Papă al Păcii”. Căci i-a atras atenția, la fel ca multor credincioși din Piața Sfântul Petru, faptul că Papa a vorbit în primul rând și apoi de mai multe ori despre pace. „Acest lucru și, de asemenea, alegerea numelui, ar putea indica faptul că dorește să se conecteze la predecesorul său Leo XIII”, a declarat profesorul de istorie bisericească de la Universitatea din Augsburg.
Pontificatul acestuia (1878-1903) a rămas în istorie ca fiind deosebit de politic: „Leo XIII a fost un mare om de stat care a inițiat medieri de pace. În timpul mandatului său, Sfântul Scaun a mediat de unsprezece ori în conflicte internaționale.”
Ziarul italian „La Stampa” subliniază un alt aspect: rolul echilibrat al unui om al bisericii reflectat și discret, în contrast cu Trump cel neprotocolar și adesea impulsiv: „A avea un american care vorbește din Vatican despre pace și se deschide lumii, fără a privi la națiuni, face o mare diferență față de celălalt american de la Casa Albă.”
