Umanitatea se confruntă cu o urgență ecologică fără precedent

Umanitatea se confruntă cu o urgență ecologică fără precedent, cu consecințe sociale, economice și politice grave. Activitatea umană provoacă, la scară planetară, degradarea naturii din cauza poluării masive, epuizării resurselor naturale, schimbărilor climatice, extincției speciilor și distrugerii ecosistemelor.

Natura, totuși, ne oferă servicii esențiale gratuit, cum ar fi apa curată, aerul pur sau polenizarea culturilor. Suntem parte din ea și avem nevoie de ea pentru a supraviețui. În ciuda relevanței sale, peste 80% din ecosistemele europene sunt degradate și s-a constatat extincția a 36 de specii în Europa din 2015.

Pentru a încerca să inversăm această tendință, s-au organizat nenumărate convenții, summit-uri și congrese. Dar, oricât de ciudat ar părea, după semnarea atâtor documente, problemele nu numai că nu au fost rezolvate, ci continuă să se agraveze. În mare măsură, acest lucru se datorează faptului că acordurile internaționale nu sunt cu adevărat obligatorii, deoarece nu există mecanisme pentru a le pune în aplicare și nu stabilesc măsuri specifice.

Puterea Legii privind Refacerea Naturii

Aici rezidă tocmai puterea Legii privind Refacerea Naturii, recent aprobată de Uniunea Europeană: este o normă obligatorie, obiectivele sale sunt obligatorii pentru statele membre și, în sfârșit, prezintă indicatori clari de conformitate asociați. Obiectivele pe care le include sunt ambițioase, dar necesare: recuperarea a 90% din habitatele degradate până în 2050, cu etape intermediare de 30% în 2030 și 60% în 2040.

Pe lângă îmbunătățirea funcționării ecosistemelor, această restaurare reprezintă o oportunitate economică: se vor genera mii de locuri de muncă în sectoare strategice precum gestionarea pădurilor, refacerea râurilor, agricultura durabilă și conservarea biodiversității. Departe de a fi un obstacol pentru economie, tranziția către un model durabil se poate transforma într-un motor de dezvoltare și ocupare a forței de muncă.

Beneficiile economice și sociale ale refacerii naturii

În acest sens, Legea aprobată se bazează pe un studiu exhaustiv privind efectele acestei legislații, care evaluează atât investițiile necesare, cât și beneficiile. Printre altele, calculează că fiecare euro investit în refacerea naturii generează un beneficiu între 4 și 38 de euro.

Vorbim de investiții, și nu de cheltuieli, pentru că este important să înțelegem că beneficiile pe care ni le oferă ecosistemele (ceea ce se numește servicii ecosistemice sau de mediu) sunt total orizontale, adică aduc beneficii întregii societăți în mod egal, devenind astfel cele mai democratice beneficii care pot fi obținute dintr-o investiție.

Refacerea naturii va aduce beneficii și generațiilor viitoare, deoarece ecosistemele sănătoase sunt sisteme autosuficiente care, odată reparate, funcționează autonom și ne vor continua să ne aducă beneficii pe termen nelimitat și gratuit: apă și aer de calitate, soluri fertile, alimente, controlul dăunătorilor, apărare împotriva dezastrelor naturale și spații de recreere, printre altele. Prin urmare, nu este un moft: știința arată că viitorul societății depinde de conservarea și recuperarea habitatelor naturale.

Exemplul apei

Un exemplu clar este apa: să presupunem că dezvoltarea unei activități poluante degradează serviciul de alimentare și apa nu mai este potabilă. Automat, s-ar genera un prejudiciu pentru toți locuitorii, care ar trebui acum să cumpere sau să potabilizeze apa care înainte era gratuită: trei litri de persoană pe zi. Acest lucru ar însemna un cost aproximativ de 250 de euro pe an de persoană. Prin urmare, investiția în refacerea ecosistemelor acvatice nu numai că evită impacturile economice și sociale pe termen lung, ci și garantează accesul echitabil la resursele esențiale.

Exemplul domeniului forestier

Un alt caz este domeniul forestier, unde refacerea biodiversității este esențială pentru a îmbunătăți capacitatea pădurilor de a se adapta la schimbările climatice și de a-și crește capacitatea de a stoca carbonul atmosferic. Legea promovează ecosisteme mai diverse, cu specii autohtone de diferite dimensiuni și vârste, conectând masivele forestiere și favorizând prezența lemnului mort. Aceste elemente nu numai că oferă adăpost numeroaselor specii de animale, ciuperci și plante, ci contribuie și la ciclul nutrienților și la reglarea climei. Dar asta nu este tot, peisajele eterogene reduc, de asemenea, riscul și viteza de propagare a incendiilor, o problemă din ce în ce mai gravă în contextul actual al crizei climatice.

Critici nefondate

În ciuda beneficiilor sale evidente, această lege se confruntă cu critici bazate pe argumente nefondate. Se spune, de exemplu, că va reduce productivitatea agricolă și va pune în pericol securitatea alimentară, când în realitate urmărește contrariul: să garanteze viabilitatea sectorului evitând supraexploatarea apei, degradarea solului și declinul polenizatorilor, precum albinele sălbatice sau fluturii, care sunt esențiali pentru a produce 75% din culturile alimentare mondiale. S-a pus sub semnul întrebării și eliminarea barierelor fluviale învechite, ca și cum acest lucru ar implica pierderea capacității de stocare a apei sau controlul inundațiilor. Cu toate acestea, aceste funcții corespund infrastructurilor încă în uz, nu celor care se intenționează a fi eliminate. Eliminarea lor, în schimb, ar permite recuperarea unor specii precum somonul atlantic sau anghila, aceasta din urmă fiind în pericol critic de dispariție.

O oportunitate unică

Din toate aceste motive, Asociația Spaniolă de Ecologie Terestră (AEET), care reunește cel mai mare grup de profesioniști în știința ecologiei din țara noastră, consideră că, prin această lege, societatea are o oportunitate unică de a inversa degradarea naturii și impacturile sale negative. Va servi la consolidarea viitorului nostru, susținând serviciile de mediu care ne permit sănătatea și calitatea vieții.
Este adevărat că termenele legii sunt lungi și obiectivele sale foarte ambițioase. Munca de realizat este enormă, precum și beneficiile asociate. Nu putem continua să supraexploatăm și să distrugem ecosistemele, nici să compromitem bunăstarea generațiilor viitoare. Succesul legii va necesita un efort colectiv din partea administrațiilor, companiilor și cetățenilor, deoarece viitorul Europei și al umanității depinde de capacitatea noastră de a reface natura.

Semnează, de asemenea, acest articol: Bruno Moreira, Asunción Rodríguez, Héctor Hernández, Andrea Galmán, Ignasi Bartomeus, Remedios Alarcón și María Suárez, membri, alături de Ignacio Mola, María Felipe-Lucia și Jorge Lozano, ai Comisiei de Ecologie și Politică a Asociației Spaniole de Ecologie Terestră.