O săptămână neagră pentru Atletico Madrid

La Getafe, cu zece minute înainte de final, Atletico Madrid conducea cu 0-1 și a pierdut; împotriva Real Madrid a egalat în optimile de finală ale Champions League înainte de primul minut al returului și a căzut la penalty-uri; și împotriva Barcelonei conducea cu 2-0, iar în ultimele 20 de minute a primit patru goluri. Ultimele momente, de care a profitat atât de mult în cursul sezonului, au conturat o săptămână neagră în care Atletico s-a despărțit de Champions League, iar șansele sale de a câștiga La Liga s-au redus la a câștiga nouă sau zece din meciurile rămase și a spera la un dublu pas greșit al Barcelonei și Madridului. Cupa este acum marea speranță. Pentru o echipă care, în timpul erei lui Diego Pablo Simeone, s-a lăudat cu gestionarea scorurilor în favoarea sa ca puține echipe din lume, este greu de asimilat faptul că a pierdut cele trei meciuri când avea totul pentru a câștiga. Și mai mult când împotriva Madridului și Barcelonei s-a jucat ceea ce a vrut Simeone să impună, apărare și contraatac. Ambele concepte bine interpretate de fotbaliștii săi. Dacă împotriva lui Madrid a lipsit contondența în atac pentru a mări avantajul, împotriva Barcelonei s-a prăbușit cu simple centrări laterale. „Trebuie să acceptăm realitatea. Echipa dă maximum din ceea ce avem”, a conchis Simeone cu vocea tremurândă.

Atletico a avut aceste trei meciuri cruciale în mână, iar acestea au scăpat într-un amestec de detalii care variază de la apărarea proastă a centrelor frontale la Getafe, ghinionul și nedreptatea pe care jucătorii, antrenorul și clubul o consideră ca fiind alunecarea și anularea ulterioară a penalty-ului lui Julián Alvarez și fragilitatea defensivă și mentală afișată după golul lui Lewandowski, după 70 de minute în care a controlat bine echipa lui Flick și a dăunat contraatacului. Când Sorloth a marcat 2-0, Simeone a schițat un zâmbet care îl descria pe un antrenor care, în interiorul său, credea că, văzând cum echipa sa apăra, înfrângerea era o himeră imposibil de produs în 20 de minute. „Am obținut un avantaj cu un rezultat foarte bun care nu a durat nimic. 2-1 le-a mișcat energia și nesiguranța noastră”, a regretat Simeone.

Lipsuri și Griezmann

„Nu am apărat bine centrarea de la 2-0 pentru a fi puternici. Lewandowski a marcat un gol superb și ne-a dus în acel scenariu de îndoială, ei sunt buni, joacă foarte bine și au fotbaliști de mare categorie. Am concurat”, a încheiat antrenorul argentinian, care a făcut și un exercițiu de autocritică: „Trebuia să-l introduc pe Giménez înainte de a da drumul de la mijloc. Au dat drumul și au marcat. Ne-am apucat să vorbim și a venit al doilea gol”. Marcos Llorente a indicat, de asemenea, golul lui Lewandowski și slăbiciunea mentală care a ieșit la iveală în echipa rojiblanco. „Ca să-ți țină un minut acel avantaj e o mizerie. Ăsta e un joc de cap și ei au strâns”, a analizat mijlocașul polivalent, care a făcut referire și la uzura fizică: „Ne-a cântărit meciul de miercuri. Am cedat la final”. Exigența, mai ales cea impusă de Madrid și Barça, a scos, de asemenea, la iveală lipsuri. Echipa are nevoie de un fundaș lateral stânga și de un mijlocaș de bandă stânga. Carreras (Benfica) place și Alex Baena (Villarreal) este o prioritate. Dar este semnificativă și decăderea fizică logică a lui Griezmann (34 de ani) la alergarea contraatacurilor. Spre deosebire de Julián Alvarez, unde argentinianul nu ezită să facă conduceri verticale în solitare, francezul se oprește. Legea fotbalului începe să dicteze că este deja mai mult pentru detalii cu care să facă diferența decât pentru a oferi o performanță continuă.