În câteva cuvinte
Fostul antrenor principal al lui Schalke 04, Domenico Tedesco, a declarat că ia în considerare o posibilă revenire la club în circumstanțe potrivite. El a împărtășit, de asemenea, amintiri despre perioada petrecută în Rusia și alte etape ale carierei sale de antrenor.
Fostul antrenor principal al echipei germane Schalke 04, Domenico Tedesco (39 de ani), păstrează sentimente calde față de clubul din Gelsenkirchen chiar și la șase ani de la plecare. Actualul selecționer al Belgiei a mărturisit într-un interviu recent că urmărește în mod regulat meciurile „albaştrilor regali” și că își poate chiar imagina o revenire la vechiul său loc de muncă, în anumite condiții.
Tedesco a explicat: „Îmi pot imagina asta la un moment dat. Revenirea este deja pe agenda mea, dar trebuie pur și simplu să se potrivească situația. Trebuie să am imaginația că, dacă mă întorc, voi avea imediat un impact mare asupra echipei. Constelația trebuie să fie potrivită.”
Sub conducerea lui Tedesco, Schalke a avut cel mai bun sezon din istoria recentă a clubului, devenind vicecampioană a Bundesligii în sezonul 2017/18. O perioadă pe care fanii Schalke, având în vedere situația actuală, și-o amintesc cu mare plăcere.
În interviu, Tedesco a mai dezvăluit:
– Că din cauza trecutului său la Schalke, ar refuza să antreneze pe BVB. „Da, legătura cu Schalke este puternică. Sigur, au trecut 7, 8 ani acum. Cu toate acestea, trebuie să te gândești: ești autentic? Nu poți să predici apă și apoi să bei vin. Nu este stilul meu. Din acest punct de vedere, complet ipotetic, cred că ar fi dificil în acest moment.”
– Cum a ajuns să aibă o relație extraordinară cu fanii Schalke. „Sigur, rezultatele joacă un rol. Dar da, am avut contact zilnic cu fanii, am antrenat public. Cred că așa este și astăzi. Cred că la Schalke nici nu se poate altfel. Trebuie să fii abordabil, și eu sunt așa. Din toată natura mea, sunt complet normal. Și cred că asta este important acolo.”
– Cum o vizită la dentist l-a făcut selecționerul Belgiei. „Povestea este adevărată. La dentist, trebuie să aștepți adesea mult. Eram în sala de așteptare, unde de obicei scoți telefonul. Și apoi a venit vestea că fostul antrenor Roberto Martinez nu mai este acolo. Atunci i-am trimis un SMS consilierului meu media cu link-ul către articol. Belgienii au scos postul la concurs, este uzual acolo, mai ales pentru postul de la federație. Și chiar m-am aplicat simplu cu un CV.”
– Ce crede despre divergențele cu portarul Belgiei, Thibaut Courtois. „În principiu, pe acest subiect, sunt absolut liniștit cu mine însumi. Sigur, citești ceva și ai senzația că vrei să clarifici ceva. De fapt, nu am spus prea multe despre asta, a fost doar o scurtă conferință de presă din partea mea. Îți pui mereu întrebări pe anumite teme: cum am fost? Cum am reacționat? Cum am fost cu echipa? Care a fost situația generală? Am fost emoțional înainte și după? (…) Cum am spus, citești ceva, vrei cumva să clarifici, dar apoi duce la un ping-pong. Asta nu vreau.”
– Ce impact emoțional a avut asupra lui eliminarea Belgiei la EURO din Germania. „După înfrângere te culci aici, totul este încă acolo, toată lumea este încă în hotel, iar a doua zi totul se împachetează. Este ca și cum ai trage un cablu. Ești undeva în mijlocul unui thriller captivant și apoi cineva îți taie curentul și nu știi cum va continua. Așa îți poți imagina. A fost un mare gol, trebuie să spun, după meci.”
– Cum a decurs pauza meciului legendar 4:4 cu Schalke la BVB. „În primul rând, am intrat în biroul antrenorului și am avut nevoie de două, trei minute pentru mine. Cred că echipa a fost relativ calmă și așa a rămas. Am încercat să explicăm echipei că asta se poate întâmpla. Aproape fiecare șut al Dortmundului intra. Era o nebunie. Cred că am avut deja patru dușuri cu bere la pauză. (...) Am încercat să câștigăm meciul în a doua repriză. Am spus: acum începem de la 0:0 și încercăm să câștigăm a doua repriză pentru fanii noștri, care, cred, au rămas blocați în trafic. Asta a fost abordarea.”
– Care este pasiunea sa secretă. „Îmi place să merg cu Vespa. Am o Vespa roșie, din păcate doar una de 50cc. Asta înseamnă că, atunci când îmi vizitez părinții, care locuiesc în Aichwald pe un deal cu pantă abruptă, se claxonează în spatele meu. Dar cu cască nu sunt recunoscut. Așa că e bine.”
– Cum gestionează clișeul antrenorului cu laptopul. „Nu cred că există astăzi un antrenor care să nu folosească laptopul. Pur și simplu economisește timp. Anumite programe rulează doar pe laptopuri. (...) Dar cred că știu la ce s-au referit mereu întrebările. Tactica este ceva ce îmi place. Să lucrez cu laptopul și să analizez jocuri îmi face mare plăcere și apoi să dezvolt idei. Dar mult mai importantă este conducerea echipei. Ai de-a face cu oameni. Ei trebuie să joace pentru tine, trebuie să ardă pentru tine, trebuie să alerge pentru tine. Și asta este cel mai important. Conducerea echipei, legătura cu echipa, cu jucătorii individuali. Asta, desigur, laptopul nu poate reproduce, nici cu inteligență artificială sau altfel.”
– Ce crede despre timpul petrecut în Rusia. „În principiu, independent de fotbal, sunt interesat de astfel de povești, de cultură, de modul în care trăiesc oamenii în țara lor, și asta afli doar dacă te implici. Sigur, am locuit la hotel, dar eram acolo doar pentru a dormi. Acesta a fost și motivul decisiv pentru noi să spunem că nu vrem un apartament undeva, care apoi va fi neglijat, ci să fim mereu în centru. (...) Doresc oamenilor în primul rând pace. Ca totul să revină la cum era atunci. (...) Pot doar să recomand asta tuturor. Nu trebuie neapărat să fie Rusia. Există multe locuri diferite, dar experiența în străinătate mi-a dat multe.”
