În câteva cuvinte
La cinci ani de la implementarea "protocoalelor rușinii" care au interzis transferul bătrânilor din aziluri la spitale, familiile victimelor protestează la Curtea Supremă din Madrid. Ei cer justiție și trag la răspundere guvernul regional condus de Isabel Díaz Ayuso pentru gestionarea defectuoasă a pandemiei și pentru decesele care au urmat. Asociațiile denunță, de asemenea, condițiile precare care persistă și astăzi în azilurile de bătrâni.
Amintirea tragediei nu trebuie lăsată să moară
Acesta este obiectivul asociațiilor familiilor victimelor decedate în azilurile de bătrâni în timpul pandemiei. Miercuri după-amiază, 18 martie, la exact cinci ani de la aplicarea primului protocol discriminatoriu care a împiedicat bătrânii din aziluri să fie asistați în spitalele madrilene, asociațiile Pladigmare, Verdad y Justicia, Ni un paso atrás, UDP Madrid și sindicatele CC OO Madrid și UGT Madrid s-au adunat în fața sediului Curții Supreme pentru a cere ceea ce, susțin ei, li s-a refuzat până acum: dreptate. Asociațiile au anunțat, de asemenea, intenția lor ca, de acum înainte, în fiecare 18 martie să aibă loc o manifestație similară în fața Curții Supreme.
Manifestanții au așezat o duzină de scaune cu rotile, cu papuci în față, ca și cum proprietarii lor tocmai le-ar fi lăsat acolo, cu fața spre ușa principală a Curții Supreme. "Au trecut 5 ani și autoritățile și procurorii nu și-au îndeplinit obligațiile de a investiga în mod exhaustiv încălcarea drepturilor persoanelor vârstnice rezidente. Vom continua să luptăm pentru a afla adevărul, pentru a se face dreptate și pentru ca toate tipurile de responsabilități să fie asumate", a declarat una dintre rudele unui bătrân decedat într-un azil din Torrejón de Ardoz și membră a asociației Verdad y Justicia. 18 martie este, de asemenea, data la care decesele primilor bătrâni încep să se prescrie dacă nu au fost aduse în fața justiției.
Familiile au încercat pe diferite căi legale ca guvernul Comunității Madrid, condus de Isabel Díaz Ayuso, să fie condamnat pentru decesele bătrânilor între martie și aprilie 2020 din cauza "protocoalelor rușinii", dar până în prezent niciuna nu a avut succes, cum ar fi cazul omuciderii din culpă și al refuzului de a acorda ajutor. Cel mai recent demers a fost anunțat luni, după ce Parchetul din Madrid a depus plângeri pentru infracțiunea de refuz al unui serviciu public din motive discriminatorii, demers care se speră să aibă un rezultat mai bun.
Pe fondul controverselor generate de cea de-a cincea aniversare a deceselor, difuzarea documentarului 7.291 pe La2 de TVE și a multiplelor încercări ale Comunității Madrid de a minimiza importanța acestor evenimente, cele șase asociații convocatoare au reamintit că condițiile din azilurile de atunci nu sunt foarte diferite de cele de astăzi. Lipsa personalului și a materialelor sau numărul mare de pacienți per îngrijitor continuă să fie o realitate în azilurile publice, dar mai ales în cele private, așa cum au denunțat anterior aceleași asociații. Din aceste motive, săptămâna trecută, douăzeci de organizații s-au unit pentru a-i cere președintei regionale ca cele 40 de noi aziluri pe care a promis să le construiască înainte de 2030 să fie nu numai gestionate de stat, ci și să respecte ratele recomandate și investițiile necesare pentru a oferi un serviciu de calitate.
La mitingul din fața Curții Supreme a participat și o delegație de lucrătoare din azilurile din Madrid, care au suferit pe propria piele gestionarea defectuoasă a pandemiei în acele prime luni. "Am lucrat pe toată durata Covid-ului și am simțit multă neputință", a împărtășit Mar Jiménez, lucrătoare la un azil din Madrid, cu mulțimea adunată sub umbrele. "Nu puteam să-i asistăm așa cum aveau nevoie, mureau în brațele noastre pentru că nu aveam mijloacele necesare pentru a-i ajuta, pentru a vedea dacă ceea ce aveau era Covid, pentru că unii poate nici măcar nu aveau Covid", a adăugat lucrătoarea.
"Ceea ce am trăit, sper să nu mai trăiesc niciodată", a subliniat Carmen Troya, o altă lucrătoare la un azil madrilen, unde, potrivit acesteia, au murit 17 persoane în martie 2020 și alte 26 în aprilie. "Am lucrat fără odihnă, cu mijloace insuficiente, cu inima strânsă și cu speranța că totul va trece repede", a conchis ea.
Participanții au încheiat mitingul cu sloganurile pe care toate rudele victimelor le împărtășesc: scandarea numărului 7.291, strigătele "Ayuso demisia" și cererile de dreptate. La final, pe scaunele cu rotile goale și în tăcere, participanții au așezat flori albe în memoria celor decedați.
