Un somn scurt de zi, cunoscut sub numele de power nap, poate face minuni – nu doar împotriva oboselii. Cercetătorii au descoperit că cele mai bune momente de „Aha!” apar atunci când, în timpul unui power nap, nu doar moțăim, ci ne scufundăm într-o anumită fază de somn.

Cum anume somnul stimulează momentele noastre spontane de „Aha!” a fost mult timp un mister. Oamenii de știință conduși de Anika Löwe de la Universitatea din Hamburg au investigat acest aspect. În experimentul lor, 90 de persoane testate, care erau obosite, au trebuit să identifice direcția de mișcare a punctelor pe un ecran. Culoarea punctelor dezvăluia direcția corectă – un model pe care participanții trebuiau să-l descopere singuri.

După câteva runde, subiecții s-au așezat pentru un pui de somn de 20 de minute într-un șezlong. Între timp, cercetătorii le-au măsurat activitatea cerebrală prin EEG. Apoi, participanții au reluat sarcina, obținând rezultate surprinzătoare.

71 la sută dintre participanți au recunoscut trucul ascuns după puiul de somn – un moment clasic de „Aha!”. Deosebit de reușiți au fost cei care, în timpul pauzei, au intrat în așa-numita fază N2 a somnului – o fază de somn ușoară, dar stabilă. În acest grup, rata de succes a fost de 86 la sută.

Somnul a fost mai puțin eficient dacă nu a depășit faza de adormire: doar 69 la sută dintre aceste persoane au descoperit legătura. Iar cei care nu au adormit deloc, ci doar s-au odihnit, au avut un moment de „Aha!” doar în 56 la sută din cazuri.

Prin comparație: într-un studiu anterior, fără pauză de somn, doar aproximativ jumătate dintre subiecți au descifrat trucul – și asta doar după mult mai multe încercări.

„O scurtă fază de somn poate ajuta oamenii să creeze conexiuni pe care nu le-au văzut înainte”, spune autorul principal, Nicolas Schuck, de la Universitatea din Hamburg.

Cei care au avut un moment de „Aha!” după puiul de somn au arătat în faza N2 un model de activitate cerebrală mai abrupt, numit panta spectrală. Cu cât somnul este mai profund, cu atât acest model este mai pronunțat. Deosebit de remarcabil: curba tipică a apărut mai ales la participanții care au avut momentul de revelație în faza N2.

„Am putut observa că activitatea cerebrală măsurată de noi în timpul somnului a corelat cu probabilitatea unui moment de «Aha!» ulterior”, explică Löwe. „Astfel, am putut prezice probabilitatea ca cineva să aibă o revelație după somn, pe baza datelor noastre de măsurare.”