"Dacă mi s-ar oferi o sută de mii de locuri de muncă, m-aș întoarce să fiu profesoară, dar avem o încărcătură foarte mare și foarte multe fronturi", spune Manuela Pérez Macedo (Madrid, 54 de ani) dintr-un birou al școlii Santa Susana, din Madrid. Lucrează ca profesoară de istorie și geografie de la 21 de ani, dar spune că nu s-a confruntat niciodată cu atâtea provocări: numărul mare de elevi pe clasă, complexitatea elevilor sau birocrația. Consecințele sunt multiple, dar pot fi sintetizate în suprasolicitare și anxietate în rândul cadrelor didactice. Experiența ei nu este unică, așa cum afirmă ultimul raport al Educo și al Fundației SM, "Îmbunătățirea protecției și a bunăstării în școli", care concluzionează că atât profesorii, cât și elevii se confruntă cu o deteriorare generalizată a bunăstării emoționale.

Numeroase date din ultimii ani indică această problemă. Conform Barometrului de Opinie al Copiilor și Adolescenților 2023-2024 al Unicef, patru din zece tineri cu vârste cuprinse între 13 și 18 ani cred că au avut o problemă de sănătate mintală în ultimul an, iar jumătate nu cer ajutor. În ceea ce privește cadrele didactice, conform Educobarometrului Institutului de Evaluare și Consiliere Educațională (IDEA) al Fundației SM, 37% dintre profesori se confruntă cu epuizare și 39% cu anxietate sau depresie. În fața acestei realități, Educo și Fundația SM au publicat joi un raport care investighează, printr-un studiu calitativ – cu grupuri de discuții cu profesori și elevi, interviuri și ateliere ludice în Madrid, Catalonia, Valencia și Galicia – cauzele deteriorării bunăstării în școli.

Numărul mare de elevi pe clasă este unul dintre factorii care afectează cel mai mult capacitatea profesorilor de a acționa. Raportul indică faptul că educatorii au din ce în ce mai puțin timp pentru a se dedica nevoilor fiecărui elev, iar acest lucru afectează dezvoltarea academică și personală a fiecăruia. La aceasta se adaugă o altă dificultate: profesorii spun că sălile de clasă sunt din ce în ce mai complexe.

Ariana Pérez, coordonator de cercetare al Fundației SM, explică faptul că această complexitate este dată de nevoile individuale ale fiecărui elev, cum ar fi nevoile speciale de învățare, situațiile pe care le aduc de acasă sau problemele de sănătate mintală. "Acest lucru se întâmplă într-un cadru al modelului educațional în care se cere o mai mare personalizare a învățării și dezvoltarea competențelor", subliniază ea. Și adaugă: "Intervine direct în bunăstarea cadrelor didactice, care sunt mai suprasolicitate cu responsabilități care depășesc munca lor pedagogică".

O profesoară din Galicia, intervievată pentru raport, exemplifică: "Douăzeci și cinci de elevi care provin din case diferite, cu mijloace diferite, cu stimulare și motivații diferite într-o clasă nu este viabil, deoarece dintre aceștia sunt cinci sau șase cu foarte multe nevoi".

Elevi vulnerabili

Deteriorarea stării de bine a elevilor este un alt factor care îi îngrijorează pe profesori. Pérez Macedo spune: "Avem din ce în ce mai mulți elevi 'sparți' și vulnerabili". La aceasta se adaugă problema telefoanelor mobile și a rețelelor sociale: "Au o concentrare foarte scăzută", spune Pérez Macedo. Profesorii subliniază, conform raportului, că cele două cauze principale care au impact asupra bunăstării elevilor sunt lipsa timpului de calitate petrecut cu părinții și utilizarea excesivă a tehnologiei.

Elevii Mario Lozano (Madrid, 15 ani) și Miguel Moreno (Madrid, 14 ani), de la același centru, au o poziție clară cu privire la tehnologie: "Este o idee grozavă, dar utilizarea ei nu este complet corectă", spune Mario. În clasele care li se par plictisitoare, recunosc că se lasă distrași de calculatoare; dar dacă profesorul le place, cum ar fi cel de matematică, afirmă ei, "practic nu folosim calculatorul", spune Miguel.

În sfera personală, Alba González del Toro (Madrid, 14 ani) își completează colegii: "În adolescență, este ca și cum toată lumea ar trebui să aibă un telefon mobil și, uneori, te simți presat pentru că prietenele tale sunt cu telefonul mobil și pentru că trebuie să ai anumite rețele sociale".

Specialiștii sunt de acord că bunăstarea ambelor părți, atât a elevilor, cât și a profesorilor, este fundamentală pentru un mediu educațional optim. Prin urmare, Educo și Fundația SM concluzionează că este necesar ca școlile să aibă profesioniști specializați în sănătate mintală și bunăstare – cum ar fi psihologi, psihoterapeuți, coordonatori de bunăstare, consilieri – pentru a completa munca pedagogică a cadrelor didactice. Dar, susțin ei, este esențial ca aceste figuri să fie bine implementate și pentru aceasta sunt necesare resurse.

Cercetătoarea Fundației SM comentează: "Există o lipsă a acestor profesioniști specializați. Profesorii încearcă să acopere această complexitate, dar nu este funcția lor". Ea se referă în special la munca psihologilor. Centrele cu complexitate ridicată solicită aceste profiluri din cauza saturației centrelor de sănătate. Pérez Macedo, care face parte și din echipa de conducere, trăiește acest lucru zilnic: când elevii solicită ajutor, coordonatorii de bunăstare sunt copleșiți, iar consilierul vine doar două zile, ceea ce îi obligă pe elevi să apeleze la sistemul de securitate socială.

Raportul evidențiază figura coordonatorului de bunăstare, care este deja implementat în toate comunitățile (mai puțin în Castilla y León, conform Educo) și este responsabil de prevenirea violenței în școli. "Această figură este importantă pentru îmbunătățirea bunăstării întregii comunități și pentru crearea unor medii sigure", spune Mónica Viqueira Martínez, tehnician de advocacy la Educo. Dar implementarea a fost neregulată în comunități și se confruntă cu provocări majore în ceea ce privește resursele, formarea și timpul.

În plus, în multe școli, coordonatorii nu sunt cunoscuți de elevi, adaugă Viqueira. Acesta este și cazul lui González del Toro: "Nu cunoaștem o persoană anume. Dacă avem o problemă, apelăm la un profesor în care avem încredere sau la diriginte. Dacă este o problemă mai dificilă, aceasta este transferată echipei de conducere".

Birocrație și lipsa recunoașterii

Documentul menționează dificultatea cu care se confruntă profesorii din cauza deconectării dintre formarea pe care o primesc în facultăți sau masterate și realitatea din sălile de clasă. La aceasta se adaugă încărcătura birocratică, care le cere ore suplimentare de muncă. Pérez Macedo împărtășește: "Când trebuie să facem un protocol pentru hărțuire, îmi ia mai mult timp să completez documentația decât să investighez și să am grijă de victimă".

O altă mare problemă care nu numai că îi saturează, dar îi afectează și emoțional, este lipsa recunoașterii muncii lor; ceea ce generează neîncredere, precum și pierderea respectului și a autorității. Raportul împărtășește ceea ce spune un profesor din Madrid: "Faptul că faci ceva și, în cele din urmă, familiile îți spun 'de ce faci asta dacă nu este de niciun folos', sfârșește prin a te doborî...".