Înfrângere dură pentru Alcaraz la Miami

Încetul cu încetul, norul negru se așterne asupra lui Carlos Alcaraz, încurcat, confuz și imprecis, fără să se bucure de niciun moment și, până la urmă, fără scăpare în fața lui David Goffin: 5-7, 6-4 și 6-3 pentru belgian, în 2h 18m.

O demonstrație excelentă a adversarului, care la 34 de ani revendică stilul care se pierde deja, precizia mai presus de putere, gândirea, impunerea tacticii și un repertoriu delicat de lovituri în locul schimbului automat de focuri. Talentul trebuie întotdeauna însoțit de un plan care astăzi lipsește.

Fantastice acele curbe, acele unghiuri și acele schimbări de înălțime, mingea încolăcită care mușcă coarda murcianului și se întoarce cu greu până când Alcaraz, amețit de atâta umblat de colo-colo fără prea mult noroc, de vâslit pentru a ajunge nicăieri, ridică steagul alb și își ia rămas bun la debut. Runda a doua de la Miami. Într-adevăr, lovitura este dură.

Nu este suficientă inima. De data aceasta există un deficit de tenis, într-un caz, și un exces pozitiv în celălalt. Goffin face totul perfect, cu aplomb, un rival înșelător pentru o primă zi care părea să nu meargă deloc rău, pentru că reușise să lege primul set, dar care se termină prin a se încurca urât.

Alcaraz mizează totul pe acele sclipiri extraordinare care de data aceasta sunt insuficiente și vin cu picătura, pentru că spaniolul nu este confortabil în niciun moment. O arată dreapta lui. În afara locului, suferă de pe linia de fund și este obligat să abandoneze constant tranșeea cu forța, ceea ce echivalează cu un cap sau cruce.

Până și tragerea la sorți îi iese prost. Începe să servească împotriva voinței sale și din acel moment scenariul începe deja invers, ca și cum totul s-ar fi aliniat împotriva lui: de la nenorocita monedă, care îl favorizează pe belgian, până la acea pasantă la placere care atinge banda și trimite mingea pe culoar în linia dreaptă finală, știind deja că este pierdut.

Mai multe informații Osaka, sau o revenire plină de spini, dar nu lipsită de credință Nimic nu-i iese, lovituri murdare și certându-se cu el însuși în interior. Nu-i folosește la mare lucru îndemnul antrenorului său din colț. Acolo jos este un tenismen pierdut, mai puțin energic decât de obicei.

Inspiră, se hidratează, ingeră glucoză. Nimic. Primește un avertisment pentru că și-a luat un timp suplimentar pentru a respira. „Tot ce poți! Bătălie, bătălie, bătălie! Mai are două servicii de câștigat, îți va da o oportunitate! Hai!”. Fața tehnicianului contrazice mesajul. Și el încearcă, cheamă publicul și încearcă să se refacă fără prea multă credință, trage de el până când în cele din urmă se rupe.

Nu există nicio întorsătură, oricât ar salva acea primă minge de meci. Goffin o merită, un exemplu de 34 de ani (și 55 mondial) care l-a lichidat deja în prima în Astana, acum doi ani, și pe care merită să-l situăm într-o dimensiune mai mult decât meritorie. Întrebați-l despre el pe Nadal, Federer sau Djokovic, trio de plete. Goffin, într-o returnare.

CRISTOBAL HERRERA-ULASHKEVICH (EFE) „Continu să concurez pentru a juca acest tip de meciuri, pe acest tip de terenuri. Pentru a juca un tenis bun. M-am simțit foarte bine pe picioare, eram gata să lupt. Simțeam mingea foarte bine”, analizează învingătorul, un metronom, un echilibru pur (23 de lovituri câștigătoare și 25 de erori neforțate) față de pariul pe o singură carte al lui Alcaraz, radical (36 și 43).

Poate că nu a fost o zi bună pentru pasabolism, dar natura lui dictează. Se lovește în mod repetat de modul metodic de a acționa al belgianului și nu reușește să obțină nicio opțiune de break în ultimele două seturi. Încasează el pentru 5-4 în al doilea și de la început un altul în al treilea.

Pare condamnat. Totul începuse prost, fiind condus și în primul set datorită unei duble greșeli. Și nu se salvează.

Miami se evaporă, Sinner și Zverev se îndepărtează în clasament și, după înfrângerea cu Draper în semifinalele de la Indian Wells și aceasta atât de prematură, nu mai rămâne decât să ne uităm spre aprilie și spre zgura. Poate că acolo va veni întorsătura, va apărea curcubeul.

Un titlu, Rotterdam, în acest prim trimestru. Furtuna se întețise anul trecut și apoi s-a oprit la Paris și Londra. Vom vedea.

Munar în creștere

Goffin, așadar, se va întâlni duminică cu americanul Brandon Nakashima (6-4, 4-6 și 6-3 cu Roberto Carballés), în timp ce tabloul șterge numele lui Alcaraz și cel al rusului Daniil Medvedev.

Știm deja, cel cu toane proaste, cel agitat, cel care este etern nemulțumit. Lucrurile lui Daniil.

În plin duel cu Jaume Munar, se oprește și cere prezența supervizorului, care vine și ascultă. — Cine permite asta? Este imposibil să joci tenis cu ele. Cine spune „da, putem juca cu aceste mingi”. Nimeni, nu? — Adică, sunt aprobate de circuit. — Nu sunt suficient de bune.

Criza de nervi se adaugă la plângerile sale repetate cu privire la viteza unor terenuri, cum ar fi cele de la Indian Wells, dacă nu din cauza publicului sau a zgurii sau din cauza a ceea ce este.

Jucător extraordinar, Medvedev este aproape întotdeauna acolo, dar de ceva timp pare să fi pierdut elan, iar poticnirea cu mallorcanul (6-2 și 6-3, în 1h 19m) îl face să piardă și mai multă prezență în clasament; a ajuns să fie numărul unu în 2022, o domnie efemeră de trei săptămâni, dar înfrângerea aduce cu sine o pierdere substanțială de puncte, deoarece apăra semifinalele atinse sezonul trecut și, în consecință, ieșirea imediată din top-10.

Sunt deja doi ani fără niciun trofeu. Se explică: „Eu nu am fost sută la sută și el a făcut-o foarte bine”. „Aici mingea nu zboară”. „Erau momente în care dădeam cinci lovituri bune și nu-i făceam niciun rău”. „Nu mă uit prea mult la clasament”.

Munar, într-o acțiune a meciului cu Medvedev. CRISTOBAL HERRERA-ULASHKEVICH (EFE)

Și, într-adevăr, nu era ziua lui, așa cum nu era nici a lui Alcaraz. Pentru că era ziua lui Munar, un profesionist din cap până în picioare, care continuă să se îmbunătățească și să crească, atingând un nivel interesant pe suprafață dură.

El, un om al zgurii.

„Înseamnă mult pentru mine. Mă simt foarte bine. Am făcut multă muncă pentru a face turnee și meciuri ca cel de astăzi. Mă simt foarte confortabil aici. Anul acesta joc bine pe rapid”, recunoaște după ce a obținut al treilea triumf din carieră împotriva unui top-10, după cele obținute anterior în scenarii de mai mică amploare împotriva lui Alexander Zverev (Marrakech 2019) și Casper Ruud (Tokyo 2022).

Tocmai, pe nordic l-a solicitat foarte mult la începutul anului la Melbourne și a lăsat impresii foarte bune atât la Hong Kong, cât și la Dallas, unde a ajuns în semifinale.

„Am schimbat multe lucruri în ultimii doi ani, dar lucrurile nu se obțin cu toată viteza. Am schimbat aspecte tehnice, de asemenea tacticile în meciuri, dreapta mea este diferită. Totul a funcționat bine anul acesta. Dar trebuie să continui să modific detalii, trebuie să văd cum pot să-mi îmbunătățesc jocul. Împreună cu echipa mea, facem o treabă bună de câțiva ani”, apreciază balearul, care se află la granița celor cincizeci de jucători mai buni din circuit (este al 56-lea) și își va juca accesul în optimi împotriva lui Gael Monfils, incombustibil și lăudabil francezul.

Îndreptându-se spre 39 de ani, continuă să se distreze, fără a concura la un nivel înalt; a triumfat la Auckland, a impresionat în Australia și se impune de data aceasta în fața cehului Jiri Lehecka (6-1, 3-6, 7-6(8), acreditând încă o dată toată vigoarea sa.

Așa este. Zâmbește el, sărbătorește reținut Munar și pleacă cu capul plecat Alcaraz. Lovitură grea pe care o încasează, nu încape îndoială.

Nole egaleză cele 410 triumfuri ale lui Nadal.

A. C. Novak Djokovic nu concura la Miami din 2019, doar două participări în ultimii opt ani. Și nu tocmai amintiri bune. O cădere în runda a doua și alta în optimi. „Așa că mi-am dorit foarte mult să mă întorc și să fac bine”, spune el.

Rezultatul, „un început perfect, un tenis fără greșeli”. Mai exact, 6-0 și 7-6(1) cu australianul Rinky Hijikata. În 32 de minute a câștigat deja primul set. Al doilea s-a întins, dar a evitat distragerile.

Se va măsura în runda următoare cu argentinianul Camilo Ugo Carabelli (61). O va face cu 410 victorii în palmares și, prin urmare, după ce a egalat recordul lui Rafael Nadal în Masters 1000.

Sârbul acumulează o înfrângere mai mult, 91, dar a rentabilizat mai bine victoriile; 40 de titluri ale categoriei pentru el, față de cele 36 cu care s-a despărțit în noiembrie spaniolul.

Cu șase trofee, Djokovic, de 37 de ani, conduce în istoricul turneului alături de americanul Andre Agassi. Două peste elvețianul Roger Federer.

La Miami a cântat primul său succes la un mie, 2007, și a fost încoronat ulterior în edițiile din 2011, 2012, 2014, 2015 și 2016.

Nole reapărea după înfrângerea în runda a doua la Indian Wells.