În luna august trecută, în timpul Jocurilor Olimpice de la Paris, un meci de volei la poalele Turnului Eiffel între Spania și Egipt a ilustrat perfect diviziunile culturale. Atletele spaniole concurau în bikini, în timp ce cele egiptene purtau colanți, tricou cu mâneci lungi și părul acoperit. Această imagine a reaprins o dezbatere aprinsă în cadrul guvernului francez cu privire la vălul islamic.

„Imaginea a fost un șoc cultural: fiind o competiție internațională, această îmbrăcăminte nu era interzisă pentru egiptence, deoarece FIFA o autorizează, dar era interzisă pentru atletele care concurau sub steagul Franței, din cauza deciziei guvernului de a o cenzura în timpul Jocurilor”, rezumă Vincent Chaudel, fondatorul Observatorului Sport Business.

Decizia guvernului francez, condus la acel moment de Gabriel Attal, a generat deja controverse. Acum, un proiect de lege al Senatului care urmărește interzicerea acesteia în toate competițiile sportive a provocat diviziuni în cadrul Executivului. Propunerea legislativă a fost prezentată în urmă cu o lună în această cameră, iar prim-ministrul, François Bayrou, a declarat că va fi dezbătută și în Adunare.

El îi sprijină astfel pe cei doi miniștri care au susținut-o, ministrul de Interne, Bruno Retailleau, și ministrul Justiției, Gérard Darmanin. Titulara de la Sporturi, Marie Barsacq, și cea de la Educație, Elisabeth Borne, și-au exprimat public rezervele. „Nu putem ceda niciun pic în fața comunitarismului. Spațiile sportive sunt locuri neutre unde trebuie să poți urmări o competiție fără să te întrebi care este religia persoanelor care participă la ea”, a apărat Gérald Darmanin.

Pentru titulara de la Sporturi, trebuie evitată „confundarea purtării acestei îmbrăcăminte cu radicalizarea” în sport. Elisabeth Borne, numărul doi în guvern, s-a arătat în favoarea ca federațiile să își definească propriul regulament intern. François Bayrou i-a convocat săptămâna aceasta pe miniștrii implicați în dezbatere pentru a le arăta clar celor recalcitranți care este poziția Guvernului. „Niciun semn religios ostentativ nu trebuie purtat în competițiile sportive”, a amintit și Aurore Bergé, ministrul Egalității.

Ei justifică faptul că este pentru a preveni prozelitismul religios în activitățile sportive și în apărarea principiului laicității, pilon al statului francez, care spune că religia este practicată în sfera privată, dar nu în spațiile publice. De cealaltă parte, stânga, și organizații precum Amnesty International, au denunțat faptul că stigmatizează femeile musulmane.

Potrivit lui Gilles Clavreul, care a fost consilier al fostului președinte François Hollande și fost delegat interministerial în lupta împotriva rasismului și antisemitismului, „ceea ce urmărește această propunere este să extindă o interdicție care afectează deja unele sporturi, cum ar fi fotbalul. Ideea este să existe o armonizare, același criteriu pentru toate federațiile”. Federația Franceză de Fotbal a cenzurat această îmbrăcăminte religioasă în competițiile sale, o decizie pe care unele organizații au contestat-o la Consiliul de Stat. Organismul, care veghează ca legile să fie conforme cu Constituția, a validat decizia.

Misiunea derivațiilor comunitare și islamiste în sport

Textul Senatului are ca titlu Misiunea derivațiilor comunitare și islamiste în sport și spune că este „unul dintre domeniile care se află în centrul separatismului religios”. „Cheia este viziunea asupra laicității, care nu este aceeași pentru toți, dar care implică faptul că religia poate fi practicată în sfera privată, dar nu în spațiul public, și aici intră sportul”, explică Vicent Chaudel.

Franța are aproape șapte milioane de musulmani, mulți fii sau nepoți ai imigranților din fostele colonii. Este 10% din populație. Dezbaterea privind purtarea vălului este recurentă în școli. În 2004 a fost interzis în sălile de clasă, iar în urmă cu puțin peste un an Guvernul a cenzurat și abaya, tunica tipică a țărilor musulmane.

„În timpul Jocurilor Olimpice, interzicerea atleților francezi de a participa la evenimente cu văl a provocat deja indignarea comunității internaționale. Acum, autoritățile franceze nu numai că persistă în această interdicție discriminatorie, dar încearcă și să o extindă la toate sporturile”, denunță Amnesty International.

„Există întotdeauna o dorință de ambele părți de a instrumentaliza vălul. Unii doresc să stigmatizeze musulmanii, iar alții să privilegieze regulile religioase față de cele civile”, explică Chaudel. În urmă cu câțiva ani, Decathlon a încetat să mai vândă în Franța vălul pentru sportivi pe care îl comercializa după puternice polemici în țară.

Potrivit lui Clavreul, „întotdeauna este ceva care aprinde fitilul în această dezbatere, dar în acest caz este ceva concret, deoarece este vorba despre oferirea unui cadru comun, astfel încât federațiile să știe cum să acționeze”. Vicente Chaudel adaugă că „în cluburile mici, de exemplu, există confuzie, nu numai cu privire la utilizarea vălului, ci și cu privire la chestiuni precum a face sau nu o pauză pentru Ramadan în mijlocul unui meci”.