Inteligența artificială generativă și impactul ei asupra relațiilor umane

Întrebare interesantă. Desigur. Ai dreptate. Mulțumesc.

Diferitele tehnologii care compun ceea ce astăzi numim inteligență artificială generativă fac deja parte din relațiile noastre non-umane. Încurajați de tecno-optimism, ne lăsăm purtați de un ecran alb, deschis oricărei solicitări de comunicare. Acest nou companion de aventură poate fi aliatul nostru într-o noapte de studiu, poate primi insulte sau poate calma tensiunile sexuale solitare. Nimic nu-l afectează, totul i se pare în regulă.

Într-o societate tot mai individualistă și izolată, IA capătă un rol tot mai important în viața noastră de zi cu zi, datorită rapidității și disponibilității sale necondiționate. O fată din Yerma, piesa lui Federico García Lorca, o spunea clar: singurul lucru pe care îl învățase în viață era că „toți oamenii sunt închiși în casele lor, făcând ceea ce nu le place”. În casele noastre sau în acel univers propriu la care avem acces prin intermediul telefonului, găsim un refugiu gol, plin de stimuli creați special pentru fiecare individ, accesând o viziune asupra lumii distorsionată, manipulată și fictivă, concepută pentru a ne face să petrecem mai multe ore făcând fără să facem, încercând să ne rezolvăm viața. Toate acestea lasă un gust de control și putere la o atingere de deget, deși trebuie să consimțim la o serie de reguli pe care nu le putem pune sub semnul întrebării.

Mai multe informații

Caut 'bot' pentru prietenie și orice altceva.

Dacă îl întrebăm pe ChatGPT ce este ChatGPT, răspunde cu ușurință: „Eu sunt ChatGPT”. Nu realizează că este și un fel de aplicație sclavă la care avem acces aparent inofensiv. Într-o conversație telefonică, Aurora Gómez, psiholog clinician specializat în comportamente digitale, explică faptul că IA generativă „ne acoperă nevoia de a ni se da dreptate”, un fel de servitor pentru care nu simțim empatie, care alimentează o „prejudecată de confirmare” datorită căreia fiecare primește ceea ce vrea să audă. Prin urmare, dacă acești asistenți ne dau mereu dreptate, ne ascultă ordinele și practică în mod activ supunerea, cum ne vom relaționa cu cei care au propria lor viziune asupra lucrurilor? Vom putea suporta ca cineva să ne spună nu?

Această schimbare adusă de inteligența artificială nu este complet nouă. Potrivit Ruthei A. Dávila, doctor în Științe Politice și Sociale la UNAM, aceasta își poate avea originea în revoluția industrială, cu mașinile care au permis automatizarea muncii, transformând, așa cum a subliniat Marx, clasa muncitoare într-un „apendice” al acestora. Cu aceste alte dispozitive pe care le-am inclus în viața noastră de zi cu zi și cu aplicațiile care ne întrerup, singurul lucru pe care îl obținem este „să vorbim cu noi înșine”. Ea adaugă, de asemenea, în timpul apelului video, că în prezent „este foarte ușor să folosești tasta delete, să ștergi oamenii și să nu te mai cunosc. Tehnologia are o utilizare socială și culturală pentru a modifica modul în care relaționăm între noi”.

Rodrigo A. Cardoso-González, de asemenea doctor în Științe Politice și Sociale la UNAM, ne spune într-un schimb de e-mailuri că, în prezent, considerăm IA ca fiind „geniul din lampă, o entitate pe care o asociem cu oracolele antice, înconjurată de misticism și opacitate”, idealizată și pe care ar trebui să o punem sub semnul întrebării. Într-un studiu pe care l-a realizat în rândul adolescenților după întoarcerea la cursuri după izolare, aceștia au raportat „dificultățile pe care le-au avut în a-și recăpăta încrederea în interacțiunile din situațiile cotidiene și, de asemenea, în a face față prezenței fizice ca pe ceva necunoscut, unde își pierd capacitatea de control pe care o au în interacțiunea mediată”.

În conversația cu scriitoarea Ursula K. Le Guin — „Artele de a trăi pe o planetă rănită”, inclusă în Conexiunea infinită (editura Continta me tienes) — filozoful Donna Haraway definește tehnologia de vârf ca fiind cea folosită pentru „a exercita dominația”, iar acest lucru definește și esența inteligenței artificiale, algoritmii rețelelor socio-tehnologice și însușirea intimității noastre, toate acestea fiind concepute, și nu este niciun secret, pentru a ne face din ce în ce mai dependenți de utilizarea lor.

Jacinto G. Lorca, sociolog și doctorand la Universitatea Complutense din Madrid, ne explică prin telefon că aceste noi mecanisme „sunt concepute pentru a mulțumi întotdeauna utilizatorul, deoarece răspund logicii unui capitalism digital al platformelor care urmărește ca societatea să folosească din ce în ce mai mult acest tip de aplicații și, astfel, să obțină un beneficiu economic pentru companii”. Sunt atât de adaptabile încât ne pot trata și rău dacă asta este ceea ce ne dorim. Creatorul Víctor Balcells adaugă prin e-mail că „există modele precum GPT-3 sau chiar altele mai vechi care, ușor, cu un antrenament adecvat, pot fi cu adevărat ostile sau dure”.

Viața în singurătate este din ce în ce mai comună: procentul persoanelor care nu împart locuința s-a înmulțit de opt ori în ultimii 50 de ani, potrivit unui studiu realizat de Observatorul Demografic CEU-CEFAS. În același timp, vedem cum crește prezența pe rețelele sociale a meme-urilor în care ChatGPT este lăudat ca fiind „cel care îmi rezolvă toate problemele și mă tratează întotdeauna bine”, la care apelez când „nu am cui să-i spun problemele mele”. Dacă punem cap la cap aceste două fapte, s-ar putea ca în viitorul apropiat să nu mai avem nevoie să ne confruntăm cu nimeni, ceea ce, deși poate părea pozitiv, nu ne-ar aduce nimic bun.

Evitarea conflictelor cu cei din jurul nostru duce la sărăcirea vieții noastre sociale. Potrivit lui Ángeles Gordillo, formator certificat în Comunicare Nonviolentă, „dacă considerăm conflictul ca un simptom al faptului că avem nevoi neacoperite de care trebuie să ne ocupăm pentru a căuta strategii care să țină cont de ele, conflictul devine o oportunitate de dezvoltare atât la nivel de grup, cât și personal. Datorită lui se creează și se îmbunătățesc comunitățile, pentru că ne va oferi întotdeauna posibilitatea de a asculta toate părțile și de a crea strategii comune”. La rândul său, Aurora Gómez susține că, pentru a ne proteja ca umanitate, trebuie să luăm decizii colective cu privire la măsura în care ar trebui să acceptăm impunerile digitale.

În conversația citată, Le Guin lansează o premisă plină de speranță, de care suntem în prezent foarte departe: „Oamenii care trăiesc într-o societate foarte stabilă, care nu are o tehnologie a creșterii, care nu este un capitalism expansiv, știu cum să facă majoritatea lucrurilor, așa că nu își petrec toată ziua căutând informații despre ele”. Utilizarea inteligenței artificiale poate fi o ușurare în viața noastră agitată, dar este și un mecanism de control și fragmentare socială, o mașinărie uriașă capabilă să genereze un număr incontabil de singurătăți.