În 2025, legendara revistă germană pentru copii Yps-Heft, lansată în 1975, se pregătește să sărbătorească 50 de ani de existență. Această publicație, care a luat cu asalt camerele copiilor din Germania de Vest, a devenit un simbol cultural datorită "gimmick-urilor" (micilor jucării sau experimente) unice incluse, benzilor desenate și haosului aventurilor pe care le promitea.

Yps nu era doar o revistă obișnuită de benzi desenate. Era aventură tipărită. O școală de (supraviețuire) viață. O probă de curaj în format A4. O promisiune făcută unei întregi generații. Autorul articolului își amintește cu nostalgie acele vremuri.

Vă amintiți, în fiecare zi de luni, la raftul cu reviste, pe rândul de mijloc, cum mâna se întindea țintit către revista cu marele "Y" roșu pe fundal galben? Folia de pe ambalaj se lipea de degetele nerăbdătoare de copil. "Nu o rupe acum! Doar acasă", avertiza mama, de teamă ca rânduielile preistorice să nu scape în mașină.

Între pervaz și antrenamentul de supraviețuire

Acele rânduieli preistorice (Urzeitkrebse), incluse pentru prima dată ca un extra în 1978, stăteau zile întregi în borcanul de conserve pe pervazul de marmură din camera de copil. Promisiunea: punctulețe minuscule vor prinde viață, vor construi castele și se vor juca în apă. Adevărul: miroseau a ouă stricate. După patru zile, mama turna pe ascuns amestecul tulbure în toaletă. Era dezgustător – și magic în același timp.

Gimmick-ul era totul

Altă dată, autorul a plecat în parcul orașului, în spatele casei părinților, cu un cuțit de curățat cartofi. Revista Yps pretindea: scoarța de mesteacăn este comestibilă, în caz de urgență. A tăiat. A colectat. A spălat. Fâșiile moi, gri-argintii alunecau pe gât doar cu multă imaginație și o înghițitură mare de Capri-Sonne Orange. Dar reușise. Și asta era tot ce conta.

Gimmick-ul Yps era totul. Cu el, era echipat. Pregătit pentru orice situație de urgență, oricât de fantezist imaginată. Niciodată o altă revistă în viața nu i-a promis atâta siguranță. Poate mai târziu, "Cosmopolitan" – în timpul facultății. Dar asta e o altă poveste.

Cu tubul de spionaj pentru a vedea după colț, spiona peste tot.

A încercat să ridice zeppelinul din pungă neagră de plastic – o "cârnăciucă de aer" de trei metri, care se mișca centimetru cu centimetru. A fost suficient pentru a-i insufla respect.

La școală – erai un "cunoscător Yps" – sau nu erai deloc.

"Săptămâna viitoare e un cort de aventură!"

"Ce? Unul adevărat?"

"Da. Pentru doi copii!"

Ceea ce a venit a fost alb, subțire, fără fund – un sac de gunoi cu ambiții. Și totuși: planuri mărețe. Vacanță de aventură în grădină cu copiii vecini. Sfoara de rufe ca stâlp de cort. Pături împotriva frigului. Crengi înțepătoare în spate. Au rezistat. Să renunțe? Exclus. Erau artiști ai supraviețuirii.

În cartierul lor cu case înșiruite, toți aveau Yps. Adică: toți băieții. Și autorul. Au construit, au cercetat, au luptat, au combinat. Au fost detectivi, inventatori, spioni. Curajoși. Sălbatici. Liberi.

Yps – asta a fost promisiunea făcută generației sale: totul este posibil – atâta timp cât ai un șablon de bricolaj, o bucată de plastic și o idee. Faptul că acest lucru funcționează cu adevărat ne-o arată și MacGyver la televizor – un film devenit Yps.

Acum, Yps împlinește 50 de ani. Și da – se simte un pic bătrân. Dar mai ales: mândru să facă parte din această generație. O generație care a pornit să descopere lumea cu un cuțit de curățat cartofi și o bandă de cauciuc. O generație care a învățat: aventurile încap și într-o pungă de plastic. O generație pentru care câțiva bănuți din pușculiță și o revistă subțire au fost de ajuns pentru a se simți invincibili.

Și dacă în numărul aniversar vor fi din nou rânduieli preistorice – autorul mai are loc pe pervaz.