"Principiul lui Arhimede"

Să nu lăsăm noutăţile să ne împiedice să vedem clasicii. În acest caz, clasicii contemporani. Josep Maria Miró a lansat premiera piesei "Principiul lui Arhimede" în 2012, iar de atunci acesta a fost unul dintre cele mai traduse şi reprezentate texte ale sale în întreaga lume. Nu este obişnuit în teatrul catalan să se reia piese de acum cincisprezece sau douăzeci de ani, dar nu trebuie să uităm: secolul XXI face şi el parte din patrimoniul nostru. Este o reuşită faptul că Espai Texas a prezentat prima sa producţie cu "Principiul lui Arhimede": dacă în 2012 a fost regizată de însuşi autorul, acum sarcina revine tânărului Leonardo V. Granados. O nouă perspectivă pentru un text care a fost, de asemenea, revizuit pentru această ocazie şi pe care indispensabilii Arola Editors au avut bunul gust să-l reediteze.

Spaţiul este un vestiar de piscină, iar protagonistul este Jordi, un tânăr instructor de înot al unui grup de copii. Teama pe care cei mici o simt faţă de apă creşte în prima zi în care trebuie să înoate fără colac, şi aici este momentul în care un sărut schimbă totul. Cineva s-a plâns. Oamenii vorbesc. Părinţii sunt nervoşi. Aici, alături, a existat un caz... Textul rămâne mai actual ca niciodată şi a fost nevoie doar de patru retuşuri (de la Facebook la Instagram) pentru a continua să ne interpeleze. Dimensiunile reduse ale scenei din Texas, aproape un patrulater, sunt splendid valorificate cu scenografia minimalistă şi esenţială (patru dulapuri şi două bănci) a lui Elisabet Rovira şi cu o iluminare expresionistă a Sylviei Kuchinow. Guillem Rodríguez a creat un spaţiu sonor care uneori pare un film de groază, dar care ajută la înţelegerea faptului că spaţiile cotidiene pot fi cele mai terifiante. Regizorul îşi mişcă interpreţii cu siguranţă, la jumătatea drumului dintre marionete şi insecte într-un terariu. Entomologii suntem noi toţi, spectatorii.

Marc Tarrida Aribau este Jordi, protagonistul, care trece prin cea mai brutală călătorie a montajului: de la instructorul simpatic de la început ajungem, într-o singură zi, la o privire de neînţelegere şi panică absolută. Colegul său, Hèctor, este interpretat de Eric Balbàs, care portretizează foarte bine acea persoană care pare că ne va trăda în orice moment. Jordi Coll îl întruchipează pe tatăl, emblemă a masculinităţii autoritare şi fals înţelegătoare, care apare, ca şi cum ar fi câinele de pază al fiului său, când nu s-a apropiat niciodată de piscină. Femeia din acest cvartet este interpretată de Sandra Monclús, care portretizează directoarea într-un mod uşor robotizat. Actriţa are multe posibilităţi expresive şi se pare că regizorul şi-a propus să scoată sufletul din personaj: povestea ei personală este puternică, iar acest lucru ar trebui să se observe.

Cu spectatorii aşezaţi pe ambele părţi ale scenei, dispunerea din Texas funcţionează de minune în scena finală. Sfârşim prin a ne privi pe noi înşine, de cealaltă parte a oglinzii, în timp ce spaţiul rămâne golit de umanitate. Cine suntem? În ce ne-am transformat?

"Principiul lui Arhimede"

• Text: Josep Maria Miró.
• Regia: Leonardo V. Granados.
• Distribuţia: Eric Balbàs, Jordi Coll, Sandra Monclús şi Marc Tarrida.

Espai Texas. Barcelona. Până pe 27 aprilie.