Lucruri care îi unesc pe Hugo Silva și Megan Montaner

Hugo Silva (Madrid, 47 de ani) și Megan Montaner (Huesca, 37 de ani) împărtășesc un trecut în universul lui Álex de la Iglesia, o carieră (și o faimă) născută din seriale de televiziune și un efort de a avansa ca niște furnicuțe în audiovizualul spaniol.

Un film în 2014 ( *Dioses y perros* ), și acum un al doilea lungmetraj, *La buena suerte*, de Gracia Querejeta, adaptarea romanului omonim al Rosei Montero, povestea unui arhitect care coboară brusc dintr-un tren într-un sat și caută o casă în care să se ascundă de o umbră care îl chinuie. Silva este acel bărbat, iar Montaner, noua lui vecină de la etajul inferior, o luminoasă Raluca, care a trebuit, de asemenea, să se confrunte cu propriile probleme, după cum confirmă cicatricea ei de la un ochi.

Filmul a trecut pe la festivalul de la Málaga înainte de premiera sa comercială pe 6 iunie.

Colaborarea lor

Silva și Montaner au repetat puțin. "Am avut câteva întâlniri pentru a concretiza. Deoarece mai jucaserăm împreună, ne cunoșteam suficient pentru a construi de acolo", spune Silva. "Depinde de proiecte, nu?", intervine Montaner. "Adevărat, fiecare este diferit. Mie îmi place repetiția cu improvizație, acei regizori care definitivează scenariul cu acele improvizații și, când ajung la filmare, au inclus deja asta", încheie el.

Experiența în audiovizualul spaniol

Vârsta care îl separă pe actor de actriță face ca Silva să fi fost martor în primul rând la cutremurul din audiovizualul spaniol. În 2000 a început în *Al salir de clase*, apoi a jucat în *Paco y Veva*, iar în 2005 a explodat în *Los hombres de Paco*, cele trei seriale de televiziune care i-au marcat începuturile.

"Astăzi totul s-a schimbat. Începând cu timpul dedicat producției, care se scurtează; trecând prin costuri, pentru că există din ce în ce mai puțini bani, și terminând cu faptul că, din aceste două motive, se produce mult mai mult. Tehnica a evoluat și ea, și cred că în bine. Un alt detaliu: televiziunea se filmează într-un mod mult mai cinematografic, și asta îmi place foarte mult. Mai multe schimbări: acum lanțurile de televiziune sunt niște monstruozități, niște companii internaționale gigantice, iar ceea ce faci este un produs al acelor mari lanțuri-platforme. Acum, cred că în Spania există o creație foarte curajoasă", detaliază el.

Navigarea în această mare agitată

"Având încredere în propria muncă și în cea a celui care te conduce", spune Montaner. Silva dă din cap: "Și cu detașare. Cineva dă tot ce are mai bun. Cu moartea pentru proiect. Te bucuri, cel puțin în cazul meu, de călătorie. Dar când este filmat și se montează, chiar dacă fața ta apare chiar și pe afiș, știi deja că nu este filmul tău. Pentru sănătatea mintală, încerc să mă distanțez destul de mult. Și trebuie să accepți când lucrurile nu ies așa cum ți-ai dori și să ai sângele rece să spui: 'Liniștește-te, omule. Nu asta'". Montaner, care a confirmat cu capul întreaga declarație a colegului ei de distribuție, explică: "Să nu te afecteze. Fă-ți treaba cât mai bine posibil, ceilalți își vor face treaba lor".

Momente de incertitudine

Ambii încep să împărtășească momente în care s-au gândit că nu au "fost în formă". Și că, totuși, "cu două secunde în plus din cadru sau cu o schimbare de privire, se ridică; pentru că filmele se termină la montaj". De fapt, spune Silva, se întâmplă mai des acest lucru decât invers. Și Montaner își amintește: "Deodată, ai senzația că nu știi ce ai făcut, sau cum va înghiți spectatorul acea secvență fără sens, și în cele din urmă a căpătat o forță și un avânt care te surprinde".

Haosul creativ al lui Álex de la Iglesia

Montaner a început, de asemenea, în televiziune, cu *La pecera de Eva*, în 2010. Apoi au urmat *El secreto de Puente Viejo* și *Sin identidad*, deși nu a jucat atât de mult în cinema ca Silva, care anul trecut a fost nominalizat la Goya pentru *Un amor*. De ce aceste puține apariții ale actriței din Huesca? "Nu știu, sincer. Ar trebui să-i întrebați pe producători", spune actrița. "Deși la televiziune mi-au dat personaje foarte bune".

"Pentru că asta este ceea ce contează, ca personajul să fie bun, eu nici nu mai sunt atent dacă este cinema sau televiziune, sau dacă este protagonist sau secundar, ci mă concentrez pe ceea ce mi se oferă, pe muncă și pe angajament", continuă Silva. "Pentru a juca, trebuie să te murdărești de noroi", conchide Montaner. "Sigur", confirmă madrilenul.

Montaner, despre Álex de la Iglesia: "Mie îmi place noroiul, și Álex creează haos, îmi place să circul prin această situație creativă. De fapt, el domnește acolo. Dacă îi iei explozia de stimuli, nu produce". Silva, care a lucrat cu De la Iglesia de trei ori, s-a declarat întotdeauna îndrăgostit de el. "Pe mine mă fascinează haosul artistic pe care îl poate genera într-un moment". Și Montaner râde: "Când lucrurile merg în ordine, el se ocupă să le saboteze".

Îngrijorări legate de viața privată

În *La buena suerte*, umbra care chinuie inima personajului lui Silva se naște din violența generată de fiul său. În viața reală, ambii interpreți au doi copii. Trăiesc cu îngrijorare? "Mai mult decât atât", începe Montaner, "mă sperie faptul că trebuie să se supună acceptării celorlalți copii, *like*-urilor". Pentru Silva, un telefon mobil implică "o domesticire a creierelor, dar a tuturor, atenție, nu numai a adolescenților. Pe de o parte este acceptarea; pe de altă parte, este dopamina provocată de a avea mintea agățată de un ecran. Deodată te întorci la realitate, poate fără atât de mulți stimuli, și viața ți se poate părea foarte plictisitoare. Este complicat. Un alt lucru care mă preocupă foarte mult este frivolitatea, pentru că o societate frivolă este foarte ușor de manipulat". După cum adaugă actrița: "Hipnotizează, adoarme creierul. Uneori uităm că viața este complexă, ca și personajele din *La buena suerte*".

Recunoașterea filmului ca western

Apropo, în ce moment și-au dat seama că *La buena suerte* este un western în Spania rurală, cu străinul care sosește cu trenul, femeia care s-a îngrijit singură de alți pistolari și bătrânul înțelept, interpretat de Miguel Rellán, care va rămâne în satul prăfuit văzând cowboy venind și plecând? Există chiar și un șerif-gardian civil cu inimă bună. Amândoi izbucnesc în râs: "Chiar acum".