‘Morlaix’: Jaime Rosales explorează iubirea adolescentină și golul existențial într-un film captivant

‘Morlaix’: Jaime Rosales explorează iubirea adolescentină și golul existențial într-un film captivant

În câteva cuvinte

Filmul „Morlaix”, regizat de Jaime Rosales, prezintă o poveste de dragoste adolescentină într-un cadru pitoresc din Bretania franceză. Prin tehnici cinematografice inovatoare și o abordare sensibilă, pelicula explorează teme profunde precum golul existențial, trecerea la vârsta adultă și complexitatea emoțiilor adolescentine, oferind o reflecție asupra căutării de sine și a visurilor tinereții.


Orașul Morlaix din Bretania franceză, străbătut de un râu și un viaduct, este cadrul ultimei pelicule semnate de Jaime Rosales. Peisajul liniștit al provinciei, cu ritmul său lent, devine scena perfectă pentru o poveste de dragoste adolescentină. Filmul “Morlaix” prezintă o astfel de iubire: un tânăr parizian (Jean-Luc) o fascinează pe Gwen, o adolescentă orfană dornică să evadeze.

Dincolo de o simplă poveste de dragoste, “Morlaix” explorează elegant și delicat un gol existențial, unde personajele se descoperă pe sine în fața iubirii și a morții, prin experiența cinematografică. Narată din perspectiva lui Gwen (Aminthe Audiard), filmul surprinde visul acesteia de a ajunge la Paris, în timp ce viața pare să se oprească în Morlaix. Rosales alternează între culori, trecând de la peisajul vibrant la griul cimitirului unde Gwen și fratele ei, Hugo, își înmormântează mama. Regizorul utilizează formate și texturi diverse, de la 35 mm alb-negru la 16 mm color, o schimbare formală care capătă sens pe măsură ce Gwen și prietenii ei merg la cinematograful local pentru a vedea un film numit tot “Morlaix”.

La fel ca tinerețea, Rosales propune o narațiune mutabilă și fragmentată, un film în interiorul altuia, reflectând o realitate în căutarea de sine. O investigație a cărei amintire a trecutului este fixată printr-o serie de fotografii alb-negru cu tinerii actori. Aceștia, incluzând-o pe Audiard și pe Samuel Kircher, interpretează o gașcă de adolescenți care dezbat ce văd spectatorii, în timp ce peisajele din Bretania își dezvăluie frumusețea. “Morlaix” oscilează între naturalism și oniric, fiind simplu și complex în același timp. Muzica sa liniștită evocă o stare de spirit melancolică, unde lumea adultă nu are loc. Personajele sunt adolescenți de la sfârșitul secolului al XX-lea, fără telefoane mobile, pe care îi vom reîntâlni ani mai târziu, în prezent. Cu referințe explicite la nouvelle vague (gașca reproduce celebra coregrafie din “Banda aparte” a lui Godard), filmul surprinde spiritul pur, dar confuz al unei vârste în care fericirea, luarea de decizii sau căutarea libertății și a sensului vieții devin o fugă înainte, inevitabilă și complicată.

Cel de-al optulea lungmetraj al regizorului de “Petra” sau “La soledad”, care a abordat dificultățile tranziției spre viața adultă în “Hermosa juventud” (2014) și “Girasoles silvestres” (2022), găsește în arhitectura din Morlaix, în special în viaductul său spectaculos, abisul care-și așteaptă personajele. O prăpastie care transformă emoțiile dificile ale adolescenței într-un salt fără plasă.

Morlaix
Regia: Jaime Rosales
Interpreți: Aminthe Audiard, Samuel Kircher, Mélanie Thierry, Àlex Brendemühl, Jeanne Trinité
Gen: dramă. Spania, 2025
Durata: 124 de minute
Premieră: 14 martie 2025

Read in other languages

Про автора

Maria este un jurnalist specializat în evenimente culturale și artă. Articolele ei se remarcă prin stil rafinat, înțelegerea profundă a proceselor artistice și abilitatea de a capta interesul cititorilor de toate vârstele. Ea ia adesea interviuri artiștilor, regizorilor și actorilor cunoscuți, dezvăluind viziunile lor creative și poveștile personale.