Cercle d’Economia a prezentat o nouă notă de opinie privind reforma sistemului de finanțare a Comunităților Autonome

Cercle d’Economia a prezentat joi o nouă notă de opinie în care membrii asociației, care reunește experți și lideri de afaceri, reflectă asupra reformei sistemului de finanțare a Comunităților Autonome aflată în discuție.

Documentul conține mai multe idei pentru o posibilă schimbare, accelerată de acordul dintre Esquerra Republicana și socialiștii catalani pentru învestirea lui Salvador Illa, cum ar fi, de exemplu, abordarea riguroasă a efectului de capitală de care se bucură Madrid și obligația de solidaritate excepțională față de sistemul care derivă din această situație.

Asociația, cu sediul la Barcelona, recomandă ca un grup de experți independenți și de mare prestigiu să calculeze aspecte cheie, cum ar fi, de exemplu, factura pentru serviciile prestate de Administrația centrală în Catalonia sau standardul minim de calitate al serviciilor publice, pentru a stabili apoi mecanismul de solidaritate interteritorială.

“Reforma sistemului de finanțare ar trebui să servească, de asemenea, la recunoașterea responsabilității Madridului ca capitală a Spaniei și a beneficiilor pe care le obține prin concentrarea activității economice pe care o generează modelul instituțional actual”, se spune în notă.

Jaume Guardiola, președintele Cercle, a asigurat într-o conferință de presă că această dezbatere nu trebuie interpretată ca o confruntare teritorială, dar că este necesară abordarea “stabilizării autonomice” a economiei madrilene, derivată din procentul mare de funcționari care trăiesc în acea comunitate, cu remunerații mai stabile decât cele din lumea privată și cu locuri de muncă mai protejate în caz de criză.

“Ceea ce nu este logic este că aceste avantaje sunt folosite pentru a le transfera unei oferte fiscale care are ca efect un aspirator”, a subliniat fostul consilier delegat al Banco Sabadell, amintind conținutul rapoartelor Institutului Valencian de Investigații Economice.

Vocalul influent al clasei de afaceri catalane, care pledează de ani de zile pentru actualizarea sistemului de finanțare, consideră că, încă o dată, negocierea specifică a Cataloniei “acționează ca un motor de schimbare pentru întreaga Spanie”.

De aceea, Miquel Nadal, director general al entității, a subliniat trei idei.

• Prima este că noul sistem negociat pentru Catalonia nu este o copie a sistemelor forale. “Nu este sistemul cotei basce”, a insistat el, subliniind că diferența este că propunerea care este dezbătută acum “consolidează mecanismele de solidaritate”. “În cazul bascilor, cota [cu care se plătește statului pentru serviciile prestate] nu este clară și participarea la mecanismele de solidaritate este limitată”, a adăugat el.
• A doua este că noul sistem nu ar implica dispariția statului din Catalonia. Cercle consideră că guvernul central menține, de fapt, o mare parte din capacitatea normativă și fiscală, ceea ce presupune că trebuie îmbunătățite mecanismele de colaborare și cooperare între ambele administrații.

Guardiola nu a dorit să intre în necesitatea sau nu a creării Consorțiului Fiscal stabilit în Statut - pe care ERC îl respinge chiar și ca punct intermediar -, dar directorul general consideră că este necesar să se consolideze Agenția Fiscală din Catalonia (ATC) pentru a putea duce mai departe schimbarea modelului.

Aici se află necesitatea ca membrii Agenției Fiscale să aibă un loc în ATC, pentru a lubrifia cooperarea; să existe mecanisme automate de lichidare pentru a evita discreția și un protocol de utilizare comună a datelor pentru a îmbunătăți lupta împotriva fraudei și o mai bună gestionare fiscală.

În cele din urmă, entitatea crede că modelul singular la care aspiră Catalonia “lasă ușa deschisă altor CC AA”, dar avertizează, de asemenea, că puține sunt cele care au o Agenție Fiscală în condiții bune. De fapt, amintește, cea catalană are doar 1.000 de angajați, care contrastează cu cei 4.000 pe care îi are Agenția de Stat doar în Catalonia.

Teresa García, vicepreședinte al Cercle, consideră că nu trebuie să existe o anumită obsesie cu cine încasează, când accentul ar trebui să fie pe claritatea și transparența cu privire la transferuri și banii care corespund fiecărei Administrații.

De asemenea, doctor în economie de la Universitatea din Minnesota, vede astfel posibilități pentru un sistem mixt, unde unele teritorii operează o agenție fiscală proprie și în altele cea de stat.

După aproape cincizeci de ani de democrație, se spune în notă, instituțiile statului au suficientă maturitate pentru a avea mai multă autonomie.

Ca o CC AA să opteze pentru a avea propria agenție fiscală o “ar obliga să își planifice în mod adecvat trezoreria, cu avantajele și riscurile pe care acest lucru le implică. Alternativ, ar putea rămâne în regimul actual, în care statul le avansează un avans și, după doi ani, se lichidează în funcție de evoluția finală a colectării”, subliniază textul.

Atât Nadal, cât și García au subliniat, de asemenea, necesitatea de a simplifica calculele noului sistem în devenire.

La început, pledează clar pentru eliminarea din sistem a Fondurilor de Suficiență și de Convergență, cu care fondurile guvernului central nivelează sistemul de finanțare și ajung să distorsioneze ordinalitatea.

Cercle, care și-a împărtășit propunerile atât cu Guvernul, cât și cu PP, recomandă ca un grup de experți independenți și de mare prestigiu să calculeze aspecte cheie, cum ar fi, de exemplu, factura pentru serviciile prestate de Administrația centrală în Catalonia [ceea ce ar determina cât de mult trebuie să contribuie Generalitat, prin intermediul unui procent din încasări] sau standardul minim de calitate al serviciilor publice care permite stabilirea mecanismului de solidaritate interteritorială.

“Este necesară îmbunătățirea mecanismului de solidaritate care există acum”, a pledat Nadal. “Criteriul cel mai ușor și transparent ar fi cel al populației”, aprofundat García, care a mai spus că, dacă se dorește menținerea unor vectori precum cel al producției de costuri ale serviciilor, ar trebui să se țină cont și de costul vieții pentru a garanta astfel ordinalitatea”.

Entitatea vede, de asemenea, cu ochi buni, renunțarea la datoria CC AA, deși consideră că ar fi trebuit să se țină cont și de efectul pe care îl are în acea datorie subfinanțarea sistemului actual.