În câteva cuvinte
Un profesor din München, Jonas Schreiber, a publicat o carte în care descrie problemele sistemului școlar german, inclusiv dependența elevilor de ecrane, dificultățile de integrare și lipsa de responsabilitate.
München – Ce nu merge bine în școlile noastre? Profesorul Jonas Schreiber (31 de ani), care predă la o școală reală din zona München, știe răspunsul din experiența sa zilnică. Într-o nouă carte, el abordează fără menajamente problemele legate de integrare, digitalizare și lipsa de responsabilitate.
Problema integrării: bariere lingvistice și culturale
Schreiber afirmă că ponderea copiilor cu origini migratoare în clasele sale este de aproximativ 50 până la 70 la sută. El subliniază că diferențele de limbă, comportament și așteptări sunt adesea grave, iar școala este din ce în ce mai depășită în gestionarea lor constructivă.
„Am fost complet șocat. Cum se poate ca părinții care locuiesc aici de ani de zile să nu vorbească un cuvânt de germană?”
Profesorul povestește despre ședințe cu părinții la care elevii trebuie să participe ca traducători pentru propriii lor părinți. Mai mult, el observă că și elevii înșiși se luptă cu limba germană. „Explic aceeași propoziție de cinci ori în variante diferite și, la final, tot nu o înțelege nimeni corect.” El consideră că lipsa cursurilor de limbă timpurii pentru toți copiii este o problemă majoră.
Schreiber abordează și subiectul libertății religioase, relatând cazul unei eleve care a venit brusc la școală cu văl. El critică faptul că, deși există reglementări în vigoare, colegii săi se tem să intervină. El consideră că libertatea religioasă nu ar trebui să împiedice transmiterea cunoștințelor, dând ca exemplu situațiile în care testele nu pot fi susținute în timpul sărbătorilor musulmane, cum ar fi „Sărbătoarea Zahărului”, din cauza numărului mic de elevi prezenți.
De asemenea, el menționează că o mare parte dintre elevii cu origini migratoare, deși dețin pașaport german, nu se simt germani. „Cum ar putea deveni vreodată parte a comunității din Germania?” se întreabă el.
Dependența de telefoane și digitalizarea eșuată
Potrivit lui Schreiber, mulți elevi sunt dependenți de jocuri pe mobil și rețele sociale. Un timp mediu de opt ore pe zi petrecut în fața ecranului este considerat normal, „fără a include Netflix, televizorul sau consola”.
În ciuda acestei dependențe, școala se bazează tot mai mult pe dispozitive digitale (precum iPad-uri) în timpul orelor. Schreiber critică faptul că, în „furia digitalizării”, fiecare elev a primit o tabletă, deși mulți profesori sunt depășiți de noile medii. În loc să fie folosite pentru învățare, elevii le folosesc pentru jocuri sau pentru a trișa.
„În acest fel, am înrăutățit problema jocurilor și a dependenței digitale cu sprijinul statului”, conchide Schreiber, subliniind că predarea cu tablete este doar tehnic posibilă, dar nu și pedagogic însoțită.
Lipsa de responsabilitate și performanță
Schreiber susține că problema nu este neapărat la elevi, ci la școală, care a uitat să „încurajeze și să ceară” performanță. El afirmă că ideea de performanță este prea puțin accentuată în toate domeniile. Elevii observă rapid că o persoană care exploatează sistemul social câștigă aproape la fel de mult ca una care muncește din greu. El cere ca profesorii, părinții și politicienii să stabilească limite clare, chiar și în privința punctualității și a responsabilității pentru propriul progres.
Observațiile sale sunt confirmate de colegi din toată Germania și susținute de primarul din Tübingen, Boris Palmer, care a scris prefața cărții.
