În câteva cuvinte
Articolul analizează utilizarea incorectă a unor expresii preluate din limba engleză în limba spaniolă, în special în discursul public, subliniind complexele unor politicieni și jurnaliști care preferă formulări anglicizate în detrimentul celor corecte din limba spaniolă. Autorul evidențiază că această tendință nu este dictată de necesitate, ci de snobism lingvistic.
Limbile aleg modalități diferite de a spune același lucru
Limbile aleg modalități diferite de a spune același lucru. Expresii echivalente între ele sunt formulate cu cuvinte ale căror semnificații ar diferi dacă le-am interpreta una câte una și nu am fi capabili să vedem sensul lor de ansamblu. Zicala galică À qui se lève matin Dieu prête la main (cu rima sonoră matán și man) s-ar traduce în română literal ca “cui se scoală dimineața, Dumnezeu îi întinde o mână”; sau, cu o rimă și un ritm mai bune, “cui se scoală de dimineață, Dumnezeu îi dă o mână de ajutor”; dar ar atinge corespondența de sens în “cine se scoală de dimineață departe ajunge”. La rândul lor, ambele zicale se potrivesc cu expresia engleză The early bird catches the worm (“pasărea matinală prinde viermele”). Și zicala catalanilor No diguis blat fins que no sigui al sac i ben lligat (“nu spune grâu până nu e în sac și bine legat”) ar echivala cu “nu vinde pielea ursului înainte de a-l împușca”.
Cu toate acestea, în limbajul public apar destul de frecvent formule traduse din engleză cuvânt cu cuvânt, în detrimentul echivalențelor obișnuite în limba țintă. De exemplu, fast track-ul aeroportuar tradus ca “pas rapid”, în loc de “scurtătură”; sau low cost ca “de cost redus” în loc de “ieftin”.
Acest lucru se aseamănă cu cazul locutiunilor din ce în ce mai frecvente “pe termen mediu”, “pe termen lung” și “pe termen scurt”, folosite adesea de vicepreședinta Yolanda Díaz și alți politicieni, de bancheri și jurnaliști, precum și în preambulurile legilor. Găsim aici o transpunere literală a lui in the medium term, in the long term sau in the short term. Adică, ceea ce în spaniolă se spune cu expresiile “a medio plazo”, “a largo plazo” și “a corto plazo”.
De ce aleg “en el medio plazo” și nu “a medio plazo”? Poate pentru că au auzit-o de la persoane pe care le consideră prestigioase și care au copiat-o din engleză. Sau pentru că au luat-o direct din acea limbă, considerând-o mai elegantă.
Baza de date academică numită CREA, cu 160 de milioane de cuvinte în documente scrise și orale din 1975 până în 2004, arată 576 de înregistrări de “a medio plazo”, față de 21 de “en el medio plazo” (3,5% din sumă). Dintre acestea, nu mai puțin de 18 provin din ziare (16 spaniole – 4 sunt de la Джерело новини –, unul venezuelean și unul chilian); altul se citește în cartea unui jurnalist, și încă unul în cea a unui politician, ambii spanioli, de asemenea. Restul a fost scris de un autor hispano-argentinian.
În baza de date numită Corpes (cea a secolului XXI, care încorporează mai multe mijloace digitale și care grupează 380.000 de documente cu 410 milioane de cuvinte) se găsește de 885 de ori “a medio plazo” față de 87 de cazuri de “en el medio plazo” (8,9% din suma celor două opțiuni). Dintre aceste 87 de înregistrări, 49 provin din presă, iar aproape toate celelalte au fost scrise în documente politice (Fundația Alternativas adună 11 citate, ea singură). Și 91% provin din Spania. Dar în ceea ce privește cărțile publicate de edituri, această locuțiune anglicizantă figurează doar într-o duzină dintre aceste 87 de mențiuni. Aproape niciunul dintre autorii săi nu este un romancier sau eseist de prestigiu.
Prin urmare, putem presupune principala cale de intrare a acestor (și a altor) anglicisme: jurnaliști, politicieni, scriitori nerelevanți. Este una dintre modalitățile în care se modifică astăzi limbajul: nu din necesitatea oamenilor de jos de a desemna ceva nou, ci din complexele celor de sus de a se referi la ceva vechi. Și, în plus, în acest caz cu un număr mai mare de silabe. Nici măcar scurtături ieftine nu sunt. Adică, nici măcar nu sunt fast track-uri de low cost.
