Federico García Lorca a fost împușcat de facțiunea rebelă

Federico García Lorca a fost împușcat de facțiunea rebelă la scurt timp după începerea Războiului Civil spaniol, fiind acuzat, printre altele, de homosexualitate. Pedro Muñoz Seca, care nu și-a ascuns niciodată ideile monarhiste, a avut aceeași soartă, dar din mâinile facțiunii opuse. Dincolo de diferențele lor politice, pe lângă profesie, amândoi dețineau calitatea de membru al Societății Generale a Autorilor și Editorilor (SGAE). Ca și ei, sute de autori, unii complet uitați, au fost persecutați într-o măsură mai mare sau mai mică în timpul Războiului Civil și al regimului Franco. Pentru a-i recupera, a le spune poveștile și a “le onora memoria”, SGAE a început o investigație în 2021, pe care o compilează acum într-o carte, *Îngeri și demoni. A II-a Republică, Războiul Civil și perioada postbelică*, unde narează soarta membrilor săi, nume cu nume, între lovitura de stat din 1936 și 1945. Textul este însoțit de o expoziție omonimă la sediul SGAE din Madrid, care reunește peste 200 de obiecte —manuscrise, pixuri, costume etc.— ale unora dintre ei. O lucrare care pleacă, așa cum a explicat directorul societății, Antonio Onetti, la prezentarea de marți de la Madrid, de la ideea că pentru SGAE “doare la fel García Lorca și Muñoz Seca”.

Mai multe informații

Urma documentară neobișnuită a peste 300 de persoane împușcate de regimul Franco

Deși majoritatea autorilor citați sunt victime ale represiunii franchiste, SGAE nu intenționează să “intre în dezbaterea memoriei democratice”. “Noi spunem povestea membrilor noștri, indiferent de idealurile lor politice”, a declarat Onetti la evenimentul de prezentare. În textul de aproape 300 de pagini se citesc nume la fel de recognoscibile precum cele ale lui Miguel de Unamuno, Manuel López-Quiroga, María Lejárraga, Max Aub, María Zambrano, Rafael Alberti sau Luis Buñuel, dar și cele ale multor alții mai puțin renumiți. “Foarte mulți dintre autorii despre care vorbim sunt perfecți necunoscuți. Pentru că carierele lor au fost întrerupte, pentru că nu au mai continuat în Spania și au plecat în alte țări și pentru că, în multe cazuri, nu au mai putut profesa. Și aceasta este o pierdere enormă pentru cultură”, a spus Onetti.

Un bărbat vizitează expoziția “Îngeri și demoni”, marți, la Madrid.

J.P.Gandul (EFE)

Cartea este împărțită în 3 părți: prima face o trecere în revistă a vieții culturale în timpul nașterii SGAE ca federație de societăți în 1932, când A II-a Republică nu împlinise încă un an de viață; a doua, despre autorii persecutați în timpul Războiului Civil; și ultima, cea mai extinsă, axată pe perioada postbelică, exiluri, consilii de război și epurări. “Au fost patru ani de muncă foarte intensă, deoarece lucrurile care se spun nu sunt ușoare”, a spus María Luz González, directoarea Centrului de Documentare și Arhivă (Cedoa) și coautoare a cărții împreună cu Fernando Jiménez și Juan A. Ríos. Investigația a ajuns, a explicat autoarea, până unde s-a putut ajunge: “Vorbim despre o etapă din care nu numai că au fost distruse persoanele și operele lor, ci și legăturile cu acele persoane. În carte apar foarte multe nume, dar știm că lipsesc foarte multe altele. Putem spune că nu sunt toți cei care sunt, dar ei sunt toți cei care există”.

Expoziția care o însoțește se întinde pe coridoarele de la primul etaj al sediului SGAE. În spatele scării mari în stil imperial care primește vizitatorii Palatului Longoria, apar fotografii, manuscrise, mașini de scris, costume și alte obiecte personale ale unora dintre protagoniști. “Am vrut ca oamenii care vizitează expoziția să poată cunoaște unele dintre poveștile care au fost spuse în carte și să vadă unele dintre documente: să facă cunoscută o parte mai umană și mai personală a protagoniștilor”, a explicat Maribel Sausor, curatorul expoziției, care reunește obiecte precum partiturile originale ale Viva la República sau Cara al sol, costumele și cizmele din Katiuska, opera lui Pablo Solozábal, stiloul și jurnalul libretistului Guillermo Fernández Shaw, partituri de Federico García Lorca sau un baston cu cap de câine pe care Francisco Alonso îl purta la fiecare reprezentație ca amuletă superstițioasă. “Și da, l-a uitat o dată la Barcelona, o groază. Apoi a inventat nu știu ce minciună și a spus că nu se poate lansa opera. A sunat-o pe mama mea, au trimis bastonul cu trenul de dormit, pentru că asta era, și a doua zi a fost lansată opera”, spune Carmen Alonso, fiica maestrului, care a cedat pentru expoziție, pe care o consideră o “inițiativă grozavă de a scoate lucruri care erau uitate sau lăsate deoparte”, acel și alte obiecte ale tatălui ei.

Mai multe dintre obiectele care pot fi văzute în expoziția “Îngeri și demoni”.

J.P.Gandul (EFE)

Ca și ea, Nieves Fernández de Sevilla, nepoata lui Luis Fernández de Sevilla, care s-a născut și a trăit toată viața în casa bunicului său, a vizitat și ea SGAE. “Moștenirea sa înseamnă viața mea. Eu am trăit, de când m-am născut, pentru Luis Fernández de Sevilla, cu Luis Fernández de Sevilla și de Luis Fernández”, a spus ea emoționată la expoziție. “Acesta este un lucru fantastic, deoarece nimeni nu s-a ocupat niciodată de unele persoane care au fost “epurate”. Acesta este un memento pentru a vedea nedreptățile vieții”, a continuat ea. Epurarea pe care a suferit-o bunicul ei s-a încheiat cu interdicția de a exercita funcții politice —multora alții le-au fost înghețate veniturile—, lucru care, potrivit nepoatei, “i-a venit mănușă, deoarece el era scriitor și nu dorea nicio funcție”.

Cu povești ca acestea, pe care cartea și expoziția le recuperează, SGAE intenționează, potrivit María Luz González, să “achite o datorie istorică” pe care o avea față de autorii săi. O lucrare pe care scriitoarea cărții speră că va servi drept “punct de plecare” pentru mai multe cercetări în acest sens. “Știm, de asemenea, că este o problemă care încă doare și că mulți oameni nu au vrut să vorbească despre ea, dar sperăm că acest lucru va duce la mai multe lucrări similare”, a explicat ea.