
În câteva cuvinte
Trei echipe din Liga a Treia au reușit o performanță istorică, ajungând în finala Cupei Germaniei (DFB Pokal). Hertha BSC II (1993), Energie Cottbus (1997) și Union Berlin (2001) au demonstrat că spiritul de luptă poate duce departe, chiar dacă trofeul le-a scăpat printre degete.
Cupa Germaniei (DFB Pokal) este un turneu renumit pentru surprizele sale. Oferă echipelor din ligile inferioare șansa de a se face remarcate la nivel național și, uneori, de a provoca giganții din Bundesliga. Și deși nicio echipă din Liga a Treia nu a reușit să câștige finala, simplul fapt că au ajuns în meciul decisiv este o performanță remarcabilă.
În istoria DFB Pokal, au existat trei astfel de "Cenușărese". Fiecare dintre aceste echipe a avut un parcurs uimitor, înscriindu-și pentru totdeauna numele în analele competiției.
Hertha BSC II (1993): Povestea amatorilor
În 1993, Europa fotbalistică a fost uluită de povestea echipei a doua a clubului Hertha Berlin. Evoluând atunci în Oberliga amatoare (practic, al patrulea eșalon), Hertha II a reușit o performanță incredibilă. "Pustii" din Berlin, obișnuiți să joace în fața a câtorva sute de spectatori, au ajuns pe "Olympiastadion" – principala arenă a țării – grație unui fotbal ofensiv curajos.
Pe parcursul drumului spre finală, au eliminat cluburi precum Nürnberg și deținătoarea trofeului, Hannover 96. Semifinala împotriva lui Chemnitzer FC, jucată pe "Olympiastadion", a adunat 56.540 de fani – deja impresionant. Dar în finala împotriva lui Bayer Leverkusen, în tribune au fost 76.000 de oameni – un record absolut pentru o echipă de amatori într-o finală de Cupă.
Doar un gol târziu marcat de Ulf Kirsten în minutul 68 a oprit cursa lor senzațională (0-1). Dar chiar și după ce au pierdut finala, au fost aclamați ca niște adevărați eroi! Hertha II a devenit atât de populară încât a lansat chiar și un album muzical propriu.
Energie Cottbus (1997): Focul Cupei
Patru ani mai târziu, în 1997, Energie Cottbus și-a scris propria poveste în Cupa Germaniei. Au ajuns în finală cu o serie impresionantă de 57 de meciuri fără înfrângere în toate competițiile. Pe drumul către meciul decisiv, Energie a eliminat trei echipe din Bundesliga: MSV Duisburg, St. Pauli și Karlsruhe. Într-o semifinală pe zăpadă, au învins clar Karlsruhe cu 3-0.
În finală, i-a așteptat puternicul VfB Stuttgart, cu vedete precum Giovane Élber și Krasimir Balakov. Clasa jucătorilor de la Stuttgart s-a dovedit superioară – Élber a reușit o dublă, iar meciul s-a încheiat 2-0 în favoarea echipei din Bundesliga.
Union Berlin (2001): Elefantul roz și Cupa UEFA
"Eisernen" (Fierarii) de la Union Berlin au adăugat un capitol unic de romantism fotbalistic în istoria Cupei Germaniei în 2001. Fiind un club din Liga a Treia, au luptat până în finală, eliminând pe parcurs, printre alții, pe Borussia Mönchengladbach și Bochum. Cunoscuți pentru forța lor pe teren propriu în Köpenick, pentru finală s-au mutat pe marele "Olympiastadion".
Acolo, adversarul lor a fost Schalke 04 din Gelsenkirchen, care cu câteva săptămâni înainte ratase dramatic titlul în Bundesliga, primind porecla de "Campioana Inimilor". Cu toate acestea, Jörg Böhme a distrus speranțele lui Union cu o dublă după pauză, stabilind scorul final de 2-0.
Înfrângerea din finală a fost un moment amar, dar nu sfârșitul poveștii. Union a sărbătorit chiar și după înfrângere: clubul a obținut peste 4 milioane de mărci germane din premii, a promovat în 2. Bundesliga și, cel mai important, a devenit primul și, până acum, singurul club din Liga a Treia care s-a calificat în Cupa UEFA. Deoarece Schalke era deja calificat în Liga Campionilor, locul în Cupa UEFA a revenit finalistei – Union.
Visul continuă
Istoria acestor cluburi reamintește că în Cupa Germaniei orice este posibil. Deși niciun reprezentant al Ligii a Treia nu a reușit încă să ridice trofeul mult dorit sau măcar să marcheze în finală, exemplele lor inspiră noi echipe din diviziile inferioare să viseze la propriul "drum al Cenușăresei" și să aspire la vârf.