În câteva cuvinte
Lewis Hamilton a avut un start sub așteptări la Ferrari în Formula 1. Autorul sugerează că problemele vin din supraestimarea sa și subestimarea culturii unice a echipei italiene, indicând o posibilă concentrare a Ferrari pe Charles Leclerc.
Frac înalt decorat din mătase albă rafinată, pantaloni albi brodați, beretă cu broșă, pantofi cu cataramă sclipitoare – look-ul unui dandy autentic...
Vedete mondiale din modă, muzică, film, sport și artă au fost de acord: Lewis Hamilton (40 de ani) a plutit ca cel mai bine îmbrăcat bărbat la unul dintre cele mai extravagante evenimente ale industriei modei. De șapte ori campion mondial de Formula 1, în calitate de co-gazdă a, probabil, celei mai exclusive petreceri costumate la Metropolitan New York.
Greu de imaginat cum Hamilton, după acest festival fastuos al modei, în mijlocul unor icoane muzicale precum Rihanna, Beyoncé, Lady Gaga, A$AP Rocky, nume mari de la Hollywood precum Colman Domingo, Blake Lively sau gigantul muzical Pharrell Williams (a purtat un sacou din 15.000 de perle), stă la discuții – și asta nu e cinic sau rău intenționat, chiar nu! – alături de șeful echipei Ferrari, Fred Vasseur (57 de ani), câteva zile mai târziu, despre aripi față și puntea spate rigidă.
Într-un tricou roșu Ferrari.
Și aici, în aceste contraste, se explică startul ezitant al regelui Formulei 1 la Ferrari. Nu sunt discuțiile încinse de la Miami («Pe cine mai las să treacă?»), nici nu are nevoie – cum a numit el însuși – de o «amputare a creierului pentru a înțelege mașina».
Nu, este acest carusel al vieții din mintea sa care îl încetinește pe Lewis Hamilton: «Încotro mă îndrept?»
Va rămâne în Formula 1? Încă doi ani (conform contractului)? Se termină după acest an? Ce urmează? Muzică? Modă? Hollywood?
Tocmai i-a dat faliment lanțul de burgeri vegani.
După multe interviuri și incursiuni în sufletul său, sunt sigur: Lewis Hamilton, ca pilot, la trecerea la Ferrari, S-A SUPRAESTIMAT și a SUBESTIMAT Ferrari ca echipă încăpățânată. De aceea, nu mă miră că EL însuși se miră de problemele sale inițiale la Maranello – exact ca mulți alții.
Sensibilul și, în același timp, cel mai rapid om la toate al lumii (a scris deja peste 100 de cântece, are propria colecție de modă cu Tommy Hilfiger) simte după primele luni: «Va fi dureros». Această recunoaștere sinceră îi face cinste.
Un amestec de dezamăgire și frustrare.
Ar fi trebuit să știe că la Maranello nu toți se vor arunca în genunchi când, după doisprezece ani sub steaua sclipitoare a Mercedes (șase titluri mondiale), sare dintr-odată pe calul roșu. Calul greșit.
Ar fi trebuit să știe că, de la precizia proceselor germano-engleze de la Mercedes, îl va întâmpina, să spunem simplu, o mentalitate tipic italiană (cum ar fi: «Au revenit! Proștii de la boxe de la Ferrari: Mamma mia! Unde e quattro?» / titlu BILD în 2011 după o schimbare eșuată de pneuri).
Ar fi trebuit să știe că Ferrari nu vorbește doar italiană, ci că la Maranello domnește o cultură proprie Ferrari. Acolo încolțesc gelozii și unul trage cu plăcere în altul. Fostul șef al echipei Mattia Binotto (56 de ani, acum la Audi) ar putea povesti multe din cei 27 de ani petrecuți la Ferrari (1995-2022). La fel și Sebastian Vettel (37 de ani) după cei șase ani (2015-2020).
Ar fi trebuit să știe că nu-și vor abandona elevul Charles Leclerc (27 de ani). Nu pentru el. Nu pentru nimeni. Nici măcar pentru un campion de șapte ori. Dacă unul dintre acest duo Ferrari ar trebui să devină campion mondial, atunci este Charles Leclerc, nu Lewis Hamilton.
Ferrari nu va face nimic pentru ca Hamilton să devină următorul campion mondial Ferrari. La fel de puțin cum au făcut în 1999, după fractura de picior a lui Schumacher, cu colegul său Eddie Irvine, când acesta a fost brusc pe drumul spre titlu. Așa funcționează Ferrari.
Ar fi trebuit să știe că monopostul Ferrari este construit mai degrabă pentru stilul de condus al lui Leclerc, care este diferit de al său. Aici nu ajută nici modificările aduse până acum mașinii sale. Nu poți transforma un Ferrari într-un Mercedes. Și deja acolo, la Mercedes, când în ultimii doi ani lucrurile nu mergeau ca pe roate, Hamilton cerea mai des modificări la mașină în weekenduri. Ceea ce, știm, nu a adus nimic.
La fel de puțin a adus și cea mai spectaculoasă mutare a celui mai de succes pilot de Formula 1 la cea mai celebră echipă de curse. Poate că Hamilton a adus la Ferrari mai multă neliniște decât speranțe de titlu. Cu rapidul, dar mai ușor de gestionat Carlos Sainz alături de Leclerc, Ferrari a adunat cele mai multe puncte în a doua jumătate a sezonului trecut dintre toate echipele și a ratat Campionatul Constructorilor cu doar 14 puncte în spatele McLaren.
Acum, Ferrari zace în spatele McLaren (246 puncte), Mercedes (141), Red Bull (105) cu un total dezamăgitor de 94 de puncte, ocupând doar locul patru în clasamentul constructorilor. Dar o poziție a șaptea a lui Hamilton la piloți (șapte puncte în spatele tânărului talent de la Mercedes, Antonelli!) generează la nivel mondial mai multe și mai mari titluri decât o victorie a lui Leclerc sau un loc doi al lui Sainz.
Din punct de vedere al marketingului și comercial, schimbul Sainz/Hamilton a funcționat. Din punct de vedere sportiv, nu. Probabil că așa va rămâne.
Problemele par a fi recunoscute de ambele părți. Soluțiile, la propriu, sunt în stele...
Mă gândesc acum la motto-ul galei de modă organizate de Hamilton la marele Metropolitan din New York: «Tailored for you», în română: «Croite pentru tine». Probabil că și-ar fi dorit acest lucru pentru Ferrari-ul său.
