În câteva cuvinte
Articolul analizează problema dobânzilor excesive la microcredite, ilustrând cu cazul Trive Credit. Se discută despre dificultățile în a contesta aceste practici abuzive și despre propunerile de reformă legislativă menite să protejeze consumatorii, precum crearea unui Parchet Special pentru Protecția Consumatorilor. Se subliniază nevoia de a oferi mai multă putere judecătorilor și procurorilor în combaterea acestui fenomen.
Ancheta privind Condițiile de Viață, realizată de INE și publicată recent, include diverși indicatori ai riscului de sărăcie al cetățenilor. Unul dintre acești indicatori arată că 35,8% din populație nu a avut capacitatea de a face față cheltuielilor neprevăzute. Cheltuielile neprevăzute sunt cele cauzate, de exemplu, de o defecțiune a automobilului, înlocuirea unei mașini de spălat sau o factură neașteptată la energie electrică.
În fața unor astfel de urgențe, persoanele aflate în situații de maximă precaritate sunt forțate să apeleze la instituții financiare care oferă produse precum microcreditele. Este vorba de sume foarte mici, dar cu condiții draconice. Un exemplu este împrumutul de la Trive Credit, de 200 de euro, pentru o perioadă de 92 de zile. Suma de rambursat este de 360,31 euro. Dobânda aplicată este de 1,20% pe zi, ceea ce reprezintă o Rată Anuală Efectivă (DAE) de 3.813%. Sunt cazuri care se anulează pentru camătă, dar puțini le reclamă.
Împrumuturile cu camătă reprezintă o bătălie îndelungată pe care instanțele o abordează dintr-o dublă perspectivă: pe de o parte, prin legea Azcárate privind camăta din 1908 (care anulează dobânzile considerabil mai mari decât cele normale, în prezent cu șase puncte peste medie) și, pe de altă parte, pentru lipsa de transparență (prin neexplicarea către client a consecințelor economice ale împrumutului).
Pe 30 ianuarie, Tribunalul Suprem a anulat, pentru lipsă de transparență, clauzele care stabileau dobânzile la cardurile revolving. A reprezentat un mare pas înainte, care implică practic anularea cardurilor de acest tip. Cu toate acestea, pe 5 martie, Înalta Curte a emis o altă hotărâre care a creat din nou confuzie. A declarat că nulitatea contractului unui card revolving nu expiră și nu se prescrie niciodată, dar, în schimb, restituirea sumelor încasate abuziv are doar un termen de reclamație de cinci ani. Instituțiile financiare, salvate.
Abuzurile acestor împrumuturi și carduri, care uneori îi îndatorează pe viață pe debitori, sunt dificil de reclamat de către cei prejudiciați. Anul trecut, Asociația Judecătorilor pentru Democrație a elaborat o Propunere de Reformă a Legii de Procedură Civilă cu privire la contractele cu camătă. Magistratul Diego Gutiérrez explică: "Ceea ce cerem este ca acțiunea din oficiu în fața lipsei de transparență în clauzele abuzive să poată fi aplicată și în cazul cardurilor revolving, atât pentru cazurile de camătă, cât și pentru lipsa de transparență". Propunerea, însă, nu a avut succes.
În aceeași linie, Fernando Santos Urbaneja, procuror pentru Protecția Consumatorilor din Andaluzia, autorul primei acțiuni colective a utilizatorilor Gas Natural, care a beneficiat peste 100.000 de familii andaluze, susține "crearea unui Parchet Special pentru Protecția Consumatorilor". El subliniază "potențialul enorm al Ministerului Public de a influența, prin exercitarea acțiunilor colective, diferitele domenii care afectează drepturile, condițiile de viață și bunăstarea cetățenilor". Mai multă putere judecătorilor și procurorilor pentru a împiedica ca cele mai mari câștiguri financiare să fie obținute pe seama celor mai precari.
