Chipul lui Richard Powers (Illinois, Statele Unite, 67 de ani) apare zâmbitor pe cealaltă parte a ecranului.

Zoom-ul este aproape singura modalitate de a intervieva un scriitor care, de un deceniu, trăiește în deplină singurătate și comuniune cu natura, într-o cabană din Munții Smoky, la poalele lanțului muntos Appalachian (Statele Unite). "Este magnific. Dacă mă uit pe fereastră, văd stânci, văd munți", comentează zâmbind acest autor, cunoscut pentru ficțiunile sale tehnologice și care are un radar excepțional de bine calibrat pentru viitorul digital.

Informații suplimentare: Richard Powers: "Modul nostru de viață este lipsit de sens."

Distins cu nenumărate premii, a câștigat National Book Award pentru romanul său *The Echo Maker* în 2006, iar în 2019 a câștigat Premiul Pulitzer pentru Ficțiune pentru *The Overstory*, un adevărat fenomen editorial care l-a îndepărtat de science fiction și a orientat scriitura sa către ecologism. Acum revine cu *Playground* (tradus în română ca *Teren de joacă*, publicat de editura AdN), o lucrare care, într-un fel, unește aceste două obsesii: ficțiunea tehnologică și avertismentul climatic. "Dar nu sunt două lucruri separate, cred că sunt interconectate: ecosistemele din care am apărut și ecosistemele pe care le creăm", explică el.

În *Teren de joacă*, acțiunea se concentrează pe Todd Keane, un magnat al tehnologiei care suferă de demență și care își amintește copilăria, viața universitară și crearea lui Playground, o rețea socială cu elemente de joc video, un amestec de Reddit și Instagram, care i-a adus faimă și bogăție și care dă titlul romanului. Keane, creator de inteligențe artificiale puternice, interacționează și își amintește de oamenii care i-au intersectat viața și care, într-un fel sau altul, au ajuns în Makatea, în Polinezia Franceză, o insulă aflată în mijlocul unui referendum privind dacă să servească drept bază pentru un consorțiu de companii tehnologice californiene interesate să o folosească ca bază pentru fabricarea de insule artificiale.

Sună prea mult a science fiction? Ei bine, anul viitor se vor împlini 30 de ani de la publicarea *Galatea 2.2*, un roman în care Powers a descris, cu o precizie înfricoșătoare, antrenamentul rețelei neuronale a unei IA generative. Cu alte cuvinte: deși locuiește într-o cabană, Powers are antenele bine puse pe tot ce înseamnă proiecții despre viitor. "*Galatea* era o poveste, o fantezie, dar astăzi nu există nimic în acea carte pe care Chat GPT 4 să nu-l poată face mult mai bine", recunoaște el. Știe bine despre ce vorbește: Powers a fost profesor la Stanford timp de mulți ani, nucleul a ceea ce este astăzi Silicon Valley, și de acolo a văzut în mod direct revoluția tehnologică. "Am fost în acei ani de schimbare universitară și am văzut ce se întâmpla chiar pe coridorul meu. În *Teren de joacă* descriu crearea primului internet pentru că eram chiar acolo. Îmi amintesc că am vorbit cu oamenii care au ajuns să creeze YouTube și m-am gândit: ‘Uau, este un moment din care oamenii se vor transforma într-un alt tip de creaturi. Comunitatea noastră va fi radical diferită’. "

"Am fost prezent la nașterea acelor rețele sociale primordiale, când erau doar text pe un ecran. Am putut vedea cum schimbau oamenii, cum creau noi tipuri de ostilitate și agresiune. Și acum este deja imposibil să ne gândim la umanitate departe de acești parametri tehnologici ai rețelelor sociale", continuă el. Dar nu este împotriva tehnologiei, nu-i așa? "Nu, dar orice tehnologie aduce cu sine o criză: Socrate spunea deja că scrisul ne va lăsa fără memorie, că va face ca vorbele unui mort să fie mai importante decât cele ale celui din fața ta. Cât de repede am trecut de la anxietatea lui Socrate față de scris la anxietatea mea față de rețelele sociale", reflectează el. "De fapt, dacă spui da scrisului, mâine vei avea IA", râde el.

Întrebarea, deci, este obligatorie: cum se combină acest mod de viață sihastru cu dezvoltarea unor ficțiuni extrem de tehnologice? "Ei bine, în primul rând trebuie să spun că nu sunt Unabomber [râde, referindu-se la teroristul american sihastru care trimitea scrisori-bombă]. Vorbim prin Zoom. Nu sunt izolat, nimeni nu este izolat! Așa este, dacă mă uit pe fereastră văd aceste stânci și păduri... Recent am văzut un urs negru venind chiar la această fereastră și începând să o zgârie. Pe de o parte, mă simțeam ca în secolul al XIX-lea; pe de altă parte, am căutat pe internet ce să fac când un urs se apropie de casa ta". Cu alte cuvinte, revine la această idee centrală: interdependența dintre ecosistemul natural și cel digital.

Apalahii și lumea reală

Din aceiași Munți Apalachi în care locuiește Powers a apărut J. D. Vance, vicepreședintele țării sale. Adică vicepreședintele unui guvern în care, tocmai, multimiliardarii din tehnologie au o mare greutate. S-a bazat pe vreun model real pentru a-l crea pe Keane? "În *Teren de joacă* am început să creez un personaj bazat literalmente pe Elon Musk, dar mi-am dat seama că nu era credibil în termeni de ficțiune. Am încercat să umanizez acea figură [a multimiliardarului tehnologic] cu propriile sale traume psihologice și dramele sale cotidiene", spune el.

Nu este prima dată când caută personaje în lumea reală: în *Bewilderment* (2021) există un profil similar cu cel al lui Donald Trump, "cineva care dezmembrează democrația prin distrugerea normelor sociale", își amintește el. "Ceea ce pot face Trump și Musk împreună democrației este mai rău decât cele mai negre coșmaruri ale noastre", afirmă el, înainte de a face o radiografie destul de precisă a mișcărilor politice actuale: "Această oligarhie... societatea știe ce poate face cu statul și cum vrea să-l dezmembreze. Dar este un fenomen complex pentru că, în același timp, alegătorii lor, dintr-un motiv oarecare, cred că acești oameni îi pot elibera de elite, când nu există nimic mai elitist decât ei".

În noua sa carte există un referendum privind transformarea acelei zone a Pacificului într-o fabrică de insule. Cu alte cuvinte, în ficțiune se votează. Dar crede Powers că în lumea reală oamenii pot alege cu privire la mișcările tehnologice, sau le sunt impuse? "Problema cu a te opune fanteziei libertariene care vine din Silicon Valley este că este mult mai conectată la fantezia capitalistă decât orice altă mișcare anterioară. Inteligența artificială reprezintă victoria totală a capitalismului", crede el. "Ne putem opune întregului sistem?", se întreabă el. "Ei bine, cum a fost învins colonialismul? Prin opoziție politică. Și sclavia? La fel, ca și votul feminin. Aceste schimbări sociale nu au venit de sus, au fost victimele acestor procese istorice cele care au spus nu."

"Sistemul de astăzi depinde de apetiturile noastre, dar acestea sunt colonizate de ceea ce propune capitalismul: individualism, confort instantaneu, nu știm să ne gândim la noi înșine în afara acestui cadru", explică el. Și revine la celebrul citat al lui Fredric Jameson: Este mai ușor să-ți imaginezi sfârșitul lumii decât sfârșitul capitalismului. "Dacă rămâi pe această roată, nu vei termina niciodată, dar există un alt mod de a fi în lume. Și este mai semnificativ și mai satisfăcător. Întrebarea nu este dacă ne putem salva? Ci, cum ne-am salva dacă s-ar putea? Trebuie să răspundem mai întâi la această a doua întrebare", explică el, cu optimism.

"Încă mai cred că există o cale de ieșire pentru ca umanitatea să nu ajungă la dubla catastrofă pe care a creat-o capitalismul: schimbările climatice și dispariția speciilor", spune el. "Și cred că acest lucru se întâmplă prin introducerea în mintea cititorului a ideii că în alte părți sau în alte epoci au existat oameni cu un alt tip de semnificație. Există o mare tradiție spirituală în umanitate care ne spune că semnificația nu se găsește în acumulare, ci în atenție. Nu se găsește în posesiuni, ci în a fi prezent. Și da, putem crea povești care să împingă spre această transformare a conștiinței". Tocmai la asta lucrează Powers. Și nu se descurcă deloc rău.