Monsieur Spade: Detectivul Sam Spade, departe de Humphrey Bogart, se bucură de o viață liniștită în Franța

Monsieur Spade: Detectivul Sam Spade, departe de Humphrey Bogart, se bucură de o viață liniștită în Franța

În câteva cuvinte

Noul serial „Monsieur Spade” îl prezintă pe detectivul Sam Spade într-o nouă lumină, departe de imaginea lui Humphrey Bogart, mutat în Franța și confruntat cu noi mistere. Creatorul serialului „Gambito de dama”, Scott Frank, explorează personaje complexe și subgenul noir, demasculinizând eroul original și oferind o perspectivă proaspătă asupra vieții sale.


Totul a început cu o întrebare: Ce s-ar fi întâmplat dacă Sam Spade ar fi îmbătrânit?

Sam Spade, amintim, este detectivul pe care Dashiell Hammett — regele subgenului de ficțiune polițistă hard-boiled — l-a creat pentru clasicul instantaneu „Șoimul Maltez”. A apărut doar în alte patru povestiri și a pus bazele a ceea ce, după cum spunea Hammett, „visau toți detectivii particulari reali” pe care îi cunoștea atât de bine, și anume nu atât „Sherlock Holmes, tipul deductiv și inteligent”, cât „un tip dur, ironic, cu o încredere de sine teribilă și capabil să scape nevătămat din orice situație”. Humphrey Bogart l-a făcut etern în adaptarea cinematografică a lui John Huston și, în același timp, l-a închis în acea imagine îndepărtată a anilor '30, rigidă și, într-un anumit sens, o închisoare a masculinității. Mai multe informații: Creatorul „Gambito de dama” va adapta pe Dashiell Hammett.

Așadar, provocarea era uriașă. Dar tipul care urma să se ocupe de ea știa asta, pentru că cunoștea perfect personajul. Crescuse citindu-i pe Dashiell Hammett și Elmore Leonard. De asemenea, urmărind filme noir — „încă din copilărie, noir-ul, orice tip de thriller, în special cel european, erau preferatele mele”, mărturisește — și întrebându-se ce s-ar fi întâmplat dacă Sam Spade ar fi îmbătrânit. Și nu numai atât. Dacă și-ar fi schimbat țara, dacă s-ar fi căsătorit cu o femeie pe care o iubea, dacă ar fi pierdut-o mai târziu, dacă viața sa ar fi devenit un colț de liniște și misterul ar fi fost o întrerupere impertinentă, acel lucru care trebuie rezolvat pentru ca viața să redevină acel lucru simplu care obișnuia să fie. „Primul lucru a fost să mă gândesc: care este ultimul loc în care s-ar muta Sam Spade? Și imediat a apărut Franța, pentru că în Franța se bea vin — nu whisky — și bărbații nu sunt genul de bărbați cu care Sam este obișnuit să aibă de-a face”.

Cel care vorbește este Scott Frank (Fort Walton Beach, Florida, 64 de ani), creatorul — împreună cu Tom Fontana — al serialului „Monsieur Spade”. „Monsieur Spade” (Filmin) este o abatere strălucitoare și captivantă în viața unui personaj atât de iconic, o miniserie cu Clive Owen în rolul principal, care pare să se fi născut pentru a-l interpreta pe personajul lui Hammett. „L-am vrut pe el de la început, nici măcar nu știu dacă am fi continuat dacă nu ar fi spus da. Are carisma lui Spade și imperturbabilitatea sa”, spune Frank. Acțiunea se petrece la începutul anilor '60 în mediul rural francez, cu o structură atât de singulară încât, mărturisește creatorul său, „este încă un personaj”. Frank este acasă, în New York. În spatele său sunt trei fotografii înrămate. Una este cu Lauren Bacall, din perioada în care filma cu Bogart.

În ce sens este structura un personaj? În sensul că timpul este multiplu. Într-un singur episod, cazul începe, Spade o întâlnește pe Gabrielle (Chiara Mastroianni) și, în același timp, îi vizitează mormântul, iese cu ea, descoperă cadavrele a șase călugărițe și are grijă de o fată și de o adolescentă. Fata și adolescenta sunt aceeași persoană: Teresa. Fiica unui tip obscur din zonă. Și motivul pentru care Spade trece oceanul. Mama ei l-a plătit să o ducă la tatăl ei, dar când ajunge acolo, el nu este și nimeni nu vrea să se ocupe de ea. Salturile temporale din fiecare capitol sunt atât de perfecte încât senzația este că te afli în interiorul misterului în timp ce acesta se desfășoară și trebuie să legi capetele fără încetare. Deși cel mai fascinant lucru este ce au făcut cu Sam Spade. „Ce aveam de gând să facem cu toată treaba aia de macho pe care o avea originalul? Să-l demasculinizăm. Mai întâi i-am scos tutunul. În vizita la cabinetul medicului, când acesta îi spune că ori renunță la fumat, ori nu va mai trăi prea mult, Spade începe să fie altcineva. A trebuit să-l îndepărtăm de acel rol. Se îndrăgostește de o femeie de vârsta lui și nu de o femme fatale tânără, se căsătorește cu ea și căsnicia lor este fericită, dar ironia este că ea moare. Este bogată, iar Spade, tipul mereu la un pas de ruină, ajunge și el bogat”, spune Frank.

Este bogat și se scaldă gol în piscina sa în fața altor bărbați, își calcă cămășile, mănâncă bine, este altceva. „Îi place viața pe care o duce, iar ceea ce îl motivează să rezolve misterul este să revină la acea viață. Consideră cazul ca pe o întrerupere și faptul că, dintr-o dată, are nevoie de el toată lumea. Singurul lucru pe care îl vrea este să-l lase în pace”, spune Scott Frank, care admite un paralelism cu prezentul întrerupt în care trăim. „Când folosești trecutul, prezentul trebuie să rezoneze cu el”, asigură regizorul „Gambito de dama” și responsabilul pentru o colecție fascinantă de filme ca scenarist — printre care se remarcă primul pe care l-a regizat Jodie Foster, „Micul Tate”, și „O aventură foarte periculoasă”, de Steven Soderbergh — care, dacă au ceva în comun, este un personaj în afara sistemului care încearcă să se încadreze în el. Sau urăște să fie nevoit să o facă. „Îmi plac astfel de personaje. Pești scoși din apă. Este o modalitate excelentă de a vorbi despre identitate și despre locul nostru în lume”, spune el.

Vorbind despre pești scoși din apă, când se referă la gen, spune că este atât o binecuvântare, cât și un blestem să te apropii de el. Pentru că oamenii se așteaptă la o serie de lucruri, iar creatorul vrea să le subverseze. „Obișnuiesc să spun că serialul este un pește cu pene, un hibrid, pentru că ceea ce mă interesează nu este cine a făcut-o, ci de ce. Mă interesează personajele. Sunt fascinat de filmele lui Claude Chabrol și de noir-ul clasic, de violența intimă pe care o implică. Urăsc urmăriri de mașini și chestiile explozive contemporane. Există ceva extraordinar de puternic în două persoane într-o cameră, cu un pistol sau cu o fereastră”, mărturisește regizorul, care adaugă că a fost fundamental pentru alegerea Franței, pe lângă tot ce s-a spus, faptul că la începutul anilor '60 a izbucnit războiul din Algeria. „Aveam nevoie de acel context. Este un război despre care nu se vorbește, dar cei care s-au întors din el au făcut-o într-un loc care nu mai era același”, spune el, cu puțin timp înainte de a arăta o copie veche a „Culegerea roșie”, primul roman al lui Hammett, și de a anunța că va fi următorul său proiect.

Read in other languages

Про автора

Victor este un comentator politic cu ani de experiență în mass-media românească și internațională. Articolele sale analitice se remarcă prin înțelegerea profundă a proceselor politice din România și din lume. El poate explica clar și accesibil probleme politice complexe, ajutând cititorii să înțeleagă evenimentele curente.