Cine nu-i cunoaște pe faimoșii mâncători de "opalipgloss" – koala? Autoarea acestui text adoră invențiile lingvistice ale fiicei sale de trei ani și ar vrea să le poată păstra pentru totdeauna.

Uneori îmi doresc ca fiica mea să nu învețe niciodată să vorbească corect.

Cu câteva zile în urmă, un mic "luxus" (așa numește fiica mea de trei ani un râs) s-a "furișat" (strecurat) la masa mea de "kücüks" (mic dejun) și m-a întrebat: "Mama, koala chiar mănâncă doar 'opalipgloss'?" Există oare o greșeală mai dulce pentru "eucalipt"? Cred că nu.

Am fost încântată. De curând a trebuit să-mi iau cu durere rămas bun de la două comori lingvistice deodată: mai întâi "mettetling" (fluturele) a zburat, iar apoi "falingo" (flamingo). Odată cu pronunția lor brusc corectă, a zburat și speranța ca fetele mele să nu crească niciodată mari și independente.

"Pantaloni de somon", spune acest mic miracol lingvistic

Logopezii cu siguranță nu ar fi de acord cu mine, dar pentru mine, totul se întâmplă mult prea repede! Notez fiecare creație proprie care răsare din gurile acestor mici "pungulițe lingvistice miraculoase", în timp ce ele încearcă neîndemânatic să ne imite pe noi, adulții – exact ca un "pakabei" (jird?). Sărbătoresc fiecare greșeală amuzantă și vreau să o păstrez în borcane de dragoste.

Fiica mea de șapte ani începe astăzi fiecare a doua propoziție cu "digga" (o adresare colocvială), dar înainte crea așa minunate invenții verbale ca "burta mea tobelește" (când îi era foame). Cine, vă rog, ar vrea ca o astfel de poezie a momentului să dispară pentru totdeauna?

Oricum, nu le-am spus niciodată fetelor mele brusc că "pantalonii de somon" se numesc de fapt cu totul altfel. Încă le servesc astăzi "popolete" în loc de chiftele. Și seara se îmbracă "allagug" (pijamalele). Pe sora cea mare o luăm după-amiaza de la "horSt" (after-school), iar când plec în călătorie de afaceri, le las mereu o batistă cu "kafümul" (parfumul) meu.

Pluralul de la Pegasus? Păi, "Pegasüße" (Pegas-dulciuri)! Logic, nu?

Nici formarea pluralului la atâtea "einhorner" (licornieni) sau "Pegasüßen" nu o corectez. Îmi plac aceste "cuvințele" lor cu totul aparte și sper ca cea mică să se ocupe încă mult timp cu "bummebieren" (a încerca) în loc de a "perfecționa". Până la urmă vor învăța să vorbească corect.

Deși: Acum câțiva ani am întâlnit pe cineva pentru un reportaj. Mi-a povestit de mai multe ori că "cactușul Knausus" arată așa... Acum, desigur, scăpările lingvistice fac parte cumva din programul lor de "proastă creștere", dar nu am avut impresia că a fost o greșeală repetată. La fel de puțin, ca atunci când i-a strigat cu bucurie lui Robert că rachiu din magazinul unde cumpăram împreună atunci era mult mai ieftin decât în "Dirty"-Free-Shop.

Găsesc asta fermecător. Chiar și la adulți. Ca germanistă. Ca cineva care lucrează cu limba. Sunt mici și inofensive încălcări ale normelor, care nu fac rău nimănui. Vecinul bunicii mele a mers 30 de ani în vacanță în "Korația" (Croația) și a fost atât de fericit cu "Babylonul" (pavilionul) pe care și-l construise în grădină, încât nimeni nu îndrăznea să-l deranjeze acolo.

O declarație de dragoste imperfecțiunii

Nu găsiți și voi asta revigorant? Zâmbești amuzat în sinea ta sau, dacă se potrivește, chiar împreună. Nu mai sunt multe ocazii astăzi să încalci regulile fără ca imediat un atotștiutor lipsit de umor să simtă nevoia să-și dea cu părerea cu degetul arătător ridicat.

Acesta nu este un pledoarie pentru nesupunere lingvistică sistematică, ci doar o declarație de dragoste pentru micile evadări din cadrele rigide ale așteptărilor sociale. De asemenea, și mai ales, la copii.

Dacă le-am elimina cu rigurozitate micile lor imperfecțiuni, nu ar exista niciodată dialoguri creative ca acestea:

Cea de trei ani: "Am făcut ceva interzis."

Cea de șapte ani: "Oooohhhh, ce anume??"

Cea de trei ani: "Interdicție la televizor!"

sau

Cea de șapte ani: "Cum se numește cuvântul magic?"

Cea de trei ani: "De trei ori pisică neagră!" (distorsionarea unei fraze germane, posibil dintr-un basm)

În acest sens: să ne bucurăm de această magie cât timp durează! Este ca un "curcubeu de fasole" în monotonia cenușie a vieții de zi cu zi.

Locuiește și la voi acasă un mic și amuzant "pakabei"? Aveți și voi exemple de greșeli dulci ale copiilor?

Atunci haideți să râdem împreună!

AdBlock

AdBlock