
În câteva cuvinte
Șoarecii acordă prim ajutor semenilor lor inconștienți, similar cu modul în care oamenii intervin în situații de urgență, ceea ce sugerează un comportament social înnăscut.
Când o persoană își pierde cunoștința, în cel mai bun caz, alții intervin direct cu măsuri de salvare a vieții. Se pare că și șoarecii fac asta cu semenii lor. Studii au arătat deja că elefanții, delfinii și cimpanzeii acordă prim ajutor. O echipă de cercetători americani a descoperit acum că și rozătoarele pot deveni salvatori. Cercetătorii de la Universitatea din California de Sud din Los Angeles, conduși de Wenjian Sun, au efectuat un studiu de laborator în acest scop. În cuști, șoarecii s-au întâlnit cu semenii lor care erau morți, inconștienți sau nemișcați.
Șoarecii eliberează căile respiratorii
Dacă era vorba de indivizi familiari, patrupedele deveneau active: miroseau animalul nemișcat și îi lingeau blana. Apoi s-au concentrat pe față și gât, atingând ochiul sau mușcând gura. În mai mult de jumătate dintre încercări, chiar au scos limba din gura omologului lor inconștient, ceea ce a mărit căile respiratorii. Dacă exista un corp străin în gura animalului nemișcat, șoarecele care ajuta îl îndepărta înainte de a se ocupa de limbă.
Citește și
- Terapia cancerului: Cum aspirina ar trebui să protejeze împotriva metastazelor
- Pericolul deficitului de fier: Cum să previi un atac de cord prin alimentație
Șoarecii anesteziati sau sedați care au fost îngrijiți de semenii lor și-au revenit mai repede decât cei fără un astfel de ajutor. De îndată ce animalele și-au revenit, ajutoarele și-au oprit îngrijirea.
Comportament social înnăscut
Echipa de cercetare scrie în revista de specialitate «Science» că acest lucru amintește de măsurile de prim ajutor pentru persoanele inconștiente. Motivarea ajutoarelor este dificil de recunoscut. Dar: Curiozitatea și dorința de interacțiune socială probabil că nu au jucat niciun rol, subliniază autorii. Se presupune că este un comportament înnăscut, răspândit la multe specii. Un alt studiu sugerează, de asemenea, că cele două zone ale creierului, amigdala și nucleul paraventricular, sunt implicate în comportament și că mesagerul oxitocină – adesea denumit și hormonul îmbrățișării sau al legăturii – joacă un rol crucial.