Pericolul din spațiul cosmic este real: un impact cu un asteroid de mari dimensiuni ar putea declanșa catastrofe globale, devastând întregi regiuni și provocând chiar o "iarnă asteroidiană" din cauza maselor de praf aruncate în atmosferă.

Astăzi se marchează "Ziua Asteroizilor", un eveniment menit să reamintească omenirii de această amenințare. Incidente istorice, precum evenimentul din Tunguska, Siberia, pe 30 iunie 1908, când explozia unui corp ceresc a distrus 2000 de kilometri pătrați de pădure, sau căderea meteoritului de la Celiabinsk în 2013, demonstrează clar potențialul distructiv chiar și al obiectelor relativ mici. Corpul de la Tunguska, cu un diametru estimat la 80 de metri, a avut o putere distructivă mult mai mare decât bomba atomică de la Hiroshima. Meteoritul de la Celiabinsk, cu un diametru de aproximativ 20 de metri, a generat o undă de șoc care a avariat mii de clădiri.

Geofizicianul Dr. Stephan Ulamec, expert în asteroizi la Centrul German de Aerospațial (DLR), subliniază că este greu de imaginat ce s-ar întâmpla dacă un astfel de asteroid ar exploda deasupra unui mare oraș. Când se evaluează amenințarea, factorii cheie sunt dimensiunea asteroidului și zona de impact potențială.

Extrem de periculoși sunt așa-numiții "ucigași de planete" - asteroizi cu diametre de câțiva kilometri, capabili să arunce întreaga lume în haos. Un astfel de corp este considerat a fi cel care a dus la extincția dinozaurilor acum 66 de milioane de ani. Evenimente de această amploare sunt extrem de rare, petrecându-se aproximativ o dată la 100 de milioane de ani. Însă astronomii caută activ și asteroizi mai mici, dar încă periculoși, cu dimensiuni între 100 și 500 de metri. Regula generală este: cu cât asteroidul este mai mare, cu atât impactul este mai rar.

De exemplu, pe 13 aprilie 2029, asteroidul Apophis, cu un diametru de 375 de metri, se va apropia foarte mult de Pământ. Este de așteptat să treacă relativ aproape, dar fără impact. Agenția Spațială Europeană (ESA) plănuiește să trimită sonda Ramses pentru o investigație mai detaliată a acestuia.

Peste tot în lume, telescoapele sunt orientate spre spațiu pentru a detecta asteroizii. Dr. Ulamec menționează că cei care vin din direcția Soarelui sunt deosebit de dificil de detectat.

Pericolul este foarte real, iar un scenariu similar cu Tunguska sau Celiabinsk s-ar putea repeta oricând. Oamenii de știință își pun mari speranțe în noile sisteme de observare. Noul Observator Vera Rubin din Chile, dotat cu cea mai mare cameră digitală din lume, a captat deja imagini cu mii de asteroizi în primele ore de funcționare.

De la ce dimensiune un asteroid devine periculos:

• **Până la aproximativ 40 de metri în diametru:** De obicei ard la intrarea în atmosferă, neprezentând un pericol major.
• **De la 40 la 140 de metri:** Pot cauza daune la nivel regional, sunt considerați periculoși.
• **De la 140 de metri la 1 kilometru:** Asteroizi potențial foarte periculoși.
• **1 kilometru și peste:** Pot declanșa catastrofe globale.

Omenirea dezvoltă activ metode de protecție împotriva amenințărilor cosmice. Europa și America au lansat mai multe misiuni de deviere a asteroizilor. În 2022, o sondă spațială a fost îndreptată către asteroidul Didymos pentru a-i schimba orbita. În prezent, misiunea Hera a ESA se îndreaptă spre același asteroid pentru a analiza efectele impactului.

Manevrele complexe de deviere necesită mult timp, de aceea astronomii caută febril asteroizii periculoși. Dr. Ulamec subliniază că scopul este devierea cursului, nu distrugerea, așa cum se vede în filmele de la Hollywood, deoarece distrugerea ar duce la căderea multor fragmente mai mici, dar totuși periculoase.

Dr. Stephan Ulamec este geofizician și lucrează la Centrul German de Aerospațial (DLR). Are peste 30 de ani de experiență în cercetarea spațială, fiind manager de proiect pentru misiuni spațiale importante, inclusiv aterizarea reușită a sondei Philae pe cometa Rosetta.