Prăbușirea dinastiei El Asad în Siria

Prăbușirea dinastiei El Asad în Siria, după o jumătate de secol, pe 8 decembrie, a schimbat radical alianțele interne. Ultimul front activ pare să se destrame în urma acordului istoric dintre miliția kurdă Forțele Democratice Siriene (FDS) și noul președinte sirian, Ahmed al Shara, pentru a returna Damascului teritoriul controlat în nord-est, în schimbul integrării kurde în țară.

Impactul acestei alianțe rămâne de văzut, dar există o provocare imediată: transferul către Damasc al custodiei câmpurilor, centrelor de corecție și închisorilor unde sunt ținuți captivi aproximativ 50.000 de jihadiști și membri ai familiilor Statului Islamic (ISIS), capturați în timpul a cinci ani de război.

“HTS [forța care l-a răsturnat pe El Asad și care guvernează acum Siria] nu este o forță omogenă, ci mai degrabă 17 grupuri diferite, cu legături cunoscute cu Al Qaeda [Al Shara a fost liderul ramurii siriene]. Unii dintre acești combatanți ar putea avea rude ISIS în închisorile noastre pe care ar dori să le elibereze”, avertizează Muslim Salih, liderul Partidului Uniunii Democratice (YPD) în Hassake.

Jihadiștii au venit din diverse colțuri ale lumii pentru a se alătura autoproclamatului califat și au rămas sub custodia luptătorilor kurzi de la înfrângerea lor în 2019. Printre ei se numără cel puțin șase spanioli: jihadiștii Omar el Harchi și Zuhair Ahmed, tânărul Alejandro Ahram Pérez (într-un centru de corecție), Lubna Miludi și trei minori în taberele pentru familiile ISIS.

Șase ani în Al Hol

Un ocean de abaya neagră, încărcate cu vlăstare, se plimbă printre prelatele ONU transformate într-o piață improvizată, unde se pot cumpăra de la ouă la telefoane mobile și chiar valize. Printre fantele niqab-ului se zărește privirea irakienei Meriem, încadrată de farduri roz pastel și gene date cu rimel. Mina pe care a călcat-o soțul ei, un jihadist, a lăsat-o văduvă la 19 ani și fără copii. Originară din Mosul, Irak, locuiește de șapte ani în tabăra Al Hol, așteptând să fie repatriată.

Tabăra pare mai aerisită decât în 2019, când aproape 80.000 de femei și copii au sosit din Baguz. Astăzi, pe o suprafață de 12 km pătrați, găzduiește jumătate din numărul de persoane, dintre care 7.000 sunt străini. Restul sunt irakieni (jumătate) și sirieni (jumătate), explică Jihan, directoarea taberei.

Descongestionarea se datorează repatrierii accelerate a irakienilor și unei voințe reînnoite de întoarcere a sirienilor acasă. Niciun străin nu a fost repatriat în ultimele patru luni, spune ea.

“Irakienii nu văd cu ochi buni sosirea lui Al Julani [Al Shara], care a executat ani de închisoare în Irak”, explică Jihan. Guvernul de la Bagdad a accelerat repatrierile, cu 3.500 de femei și copii repatriați anul acesta. Cu toate acestea, sirienii și copiii lor sunt cei care solicită acum părăsirea taberei. Raqa, fosta capitală a Statului Islamic, este destinația preferată pentru întoarcere.

“Faptul că Siria are un lider cu un trecut jihadist și islamist le oferă mai multă siguranță pentru a se întoarce în orașe în care cred că vor putea duce o viață liniștită purtând niqab-ul”, adaugă ea. Membrii serviciilor de informații kurde amintesc de ofensiva turcă din 2019, când milițiile aliate au eliberat aproximativ o mie de jihadiști ISIS.

Un grup de femei furioase înconjoară camera, protestând împotriva reducerii recente a ajutorului, pe care îl consideră deja insuficient.

“Am fost afectați mai mult de oprirea neașteptată a ajutorului american decât de sosirea lui Al Shara”, spune directoarea taberei. Pe 25 ianuarie, președintele Donald Trump a înghețat toate programele de ajutor, inclusiv cel al organizației Blumont, de care depind integral captivele din Al Hol. O tabără sigilată ermetic.

Cele mai înstărite primesc bani prin “hawali”, sau agenție de remitere a banilor, cu care își pot suplimenta dieta sau cumpăra vopsele de păr și machiaj din piață. În secțiunea 6 a taberei zăceau într-un limbo legal străinii veniți din 42 de țări diferite, rușii fiind cei mai numeroși, urmați de turkmeni și magrebieni. Există și câțiva europeni, dar majoritatea au fost transferați în tabăra Al Roj, mai la nord și mai bine echipată, care găzduiește între 3.000 și 4.000 de persoane. De acolo au fost repatriate spaniolii Yolanda Martínez și Luna Fernández în urmă cu patru ani.

“Nu depinde de mine dacă sunt extrădat în Spania, Maroc sau dacă sunt lăsat aici”, declara jihadistul Omar el Harchi, soțul lui Martínez, într-o închisoare kurdă.

Peste jumătate dintre locuitorii taberelor sunt copii care au fost târâți de părinții lor sau născuți sub califat. Există 21.660 de copilării distruse în Al Hol și 1.638 în Al Roj, potrivit ONG-ului Save The Children. Rămășițe carbonizate de prelate și obiecte de plastic marchează locurile unor incendii recente.

“Din păcate, este obișnuit să primim copii cu arsuri grave”, spune Suleimán, un angajat al Semilunei Roșii Kurde. Acest medic asistă lunar la 40-50 de nașteri.

Un tânăr spaniol într-un centru de corecție din nord-estul Siriei

Zeci de mii de copii străini au fost aduși în Siria de părinții lor în 2014 pentru a trăi sub ISIS. Cei care trec de la copii la bărbați nu mai sunt tratați ca victime, ci sunt considerați potențiali infractori. Alejandro Ahram Pérez este în captivitate în Al Houri.

Luna aceasta împlinește 20 de ani și au trecut 12 ani de când a fost dus în Siria de una dintre cele mai cunoscute familii ale terorismului jihadist spaniol. “Eram foarte mic când am ajuns aici, aveam opt ani”, spune el într-o spaniolă stricată. “Avem 110 copii cu vârste cuprinse între 12 și 23 de ani”, spune directorul său, Ahmed.

În fiecare dimineață, de la 8:00 la 15:00, primesc lecții de matematică, arabă, engleză, istorie. După-amiezile le petrec jucând fotbal sau citind. Există mai multe zeci de naționalități. Sunt aici pentru “legături cu ISIS”. Alejandro este al patrulea dintre cei șase copii născuți de cunoscuta jihadistă Tomasa Pérez Mollejas și de marocanul Abdelah Ahram.

Pe 4 decembrie 2014, copilul de opt ani care a fost Alejandro a fost condamnat la un iad de copilărie într-o țară străină. A petrecut cinci ani în califat, unde și-a îngropat doi frați, o soră și mama. De acolo păstrează o hartă de cicatrici pe tot corpul și sufletul. În ultimii șase ani, a petrecut unul în Al Hol, altul într-o închisoare și patru în centrul de corecție.

“Este un băiat liniștit, tăcut și trist”, spune directorul centrului. “Are multe semne pe corp și traume psihologice. Are multe coșmaruri noaptea”, continuă el. Alejandro își freacă partea dreaptă a capului cu un deget și apoi descoperă cu mâna o altă cicatrice în păr. Sunt de la două focuri distanțate de un lunetist FDS când a încercat să scape din Baguz cu trei frați mai mici.

Își îngropase mama, care a murit din cauza rănilor provocate de un bombardament. “Avea o rană aici”, spune el atingându-și spatele, dar apoi “rinichii au cedat și nu mai putea respira. Am încercat să caut ajutor peste tot, un medic, pe cineva, dar nu am putut face nimic. Nu am putut face nimic. A murit”, spune el strângând maxilarul pentru a-și stăpâni plânsul. Dă vina pe fratele său mai mare pentru radicalizarea mamei sale. De la acel atac are o cicatrice pe piciorul drept. Cea de pe mâna stângă este de când casa i-a căzut peste el într-o altă explozie. Cea de pe partea dreaptă este de la schije.

Straturile de traume se acumulează în ochii triști ai lui Alejandro. El spune că fratele său Yasin a murit și el în Baguz. În august 2017, a apărut într-un videoclip de propagandă, îndemnând la jihad și proclamând autoritatea atentatelor de pe Ramblas din Barcelona.

În timpul unuia dintre bombardamentele intense ale coaliției internaționale asupra Baguz, un bărbat a venit să-i arate trupul acestuia lângă cel al soției și al celor trei veri “cu capetele explodate”. Alejandro a săpat alte cinci morminte în oaza Baguz. Nu a ajuns niciodată să vadă trupul fratelui său Musa. Familia se mutase deja în Raqa, capitala califatului.

Primul glonț l-a atins la tâmplă, dar al doilea l-a pus la pământ. Sora sa Islam a fugit să-l ajute, dar a fost ucisă de un al treilea glonț. Frații săi mai mici au rămas paralizați într-un plâns terifiant lângă ambele trupuri. “Un domn s-a îndurat de ei și a văzut că sunt încă în viață, așa că m-a urcat într-un cărucior și ne-a scos de acolo”, povestește Alejandro.

A împlinit 14 ani când a fost proclamată înfrângerea califatului. A fost închis timp de un an “într-o închisoare într-un subsol” și de acolo transferat în 2021 la centrul de corecție din Al Houri. Alejandro spune că vrea să se întoarcă în Spania, la Córdoba, împreună cu bunicii săi, Ramón Pérez și Carmen Mollejas.

“Ministerul Afacerilor Externe a promovat repatrierea și a pus la dispoziția minorilor spanioli și a familiilor toate mijloacele disponibile pentru repatrierea lor din taberele de refugiați din Siria”, răspund surse din Ministerul Afacerilor Externe.

Tânărul zâmbește doar când vorbește despre cântăreții săi preferați, Maluma și Rauw Alejandro, pe care îi ascultă în timpul liber. Singurele amintiri fericite pe care le are din copilărie sunt “când mergea la plajă”. “Vreau să mă întorc în Spania. Vreau să studiez și să muncesc pentru a le oferi un viitor frumos fraților mei, care nu merită toate astea. Au suferit mult, și-au pierdut mama și pe toți cei pe care i-au iubit. Trebuie să studieze, să aibă o viață ca toți copiii”, spune el.