Ministrul de Externe al Germaniei, Johann Wadephul, s-a întâlnit cu șeful diplomației iraniene, Abbas Aragchi, la Geneva, pentru discuții privind o posibilă revenire la masa negocierilor pe tema programului nuclear. Șeful diplomației germane a descris discuțiile ca fiind "intensive, serioase, dar și constructive" și chiar a vorbit despre o "apropiere", menționând că Iranul "este fundamental pregătit să discute cu noi".

Totuși, o astfel de evaluare a situației ridică semne de întrebare serioase din partea experților și a partenerilor internaționali ai Germaniei. Ministrul de Externe israelian, Gideon Sa'ar, a declarat clar că Iranul folosește astfel de discuții "pentru a înșela, pentru a câștiga timp și pentru a face progrese (în programul nuclear)". Potrivit acestuia, realitatea este că loviturile militare israeliene au reușit să întârzie programul nuclear iranian cu doar doi-trei ani.

În prezent, Teheranul nu doar că nu mai discută cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA), care ar trebui să monitorizeze programul său nuclear, ci amenință cu construirea unei noi instalații de îmbogățire a uraniului. Observatorii subliniază: regimul de la Teheran depune de mulți ani toate eforturile pentru a intra în posesia bombei nucleare și a-și face astfel dominația intangibilă. Cum se poate crede, chiar și pentru o clipă, că Republica Islamică ar renunța la construcția armelor nucleare la frumosul Lac Leman sub îndemnurile unor miniștri care, încă de la sosire, strigă neîncetat la dezescaladare?

Chiar și în fața loviturilor militare devastatoare ale israelienilor și a amenințării cu intervenție militară din partea președintelui SUA, la Teheran nu există niciun semn de conciliere. În această situație, locul Germaniei, conform multor opinii, nu poate fi la "mijloc", ci fără îndoială alături de Israel și SUA. Negocierile au sens doar pe baza premisei că Teheranul este fundamental pregătit să renunțe la îmbogățirea uraniului.

Cancelarul german s-a exprimat săptămâna aceasta cu o sinceritate nediplomatică despre viziunea sa asupra situației, afirmând că Israelul "face munca murdară pentru noi toți". Ministrul Wadephul a tăcut demonstrativ pe acest subiect. Și când a fost vorba despre dorința Cancelarului ca regimul din Iran să ajungă la sfârșit, acesta a contrazis chiar în mod clar. Ne întrebăm cât de mult ministrul nostru de externe este de acord cu Cancelarul său? Dar mai ales, mă întreb când va folosi Cancelarul competența sa de îndrumare, chiar și atunci când este vorba despre un coleg de partid?

Pentru o politică externă eficientă, în special cu o economie șubredă și o armată slăbită în toate privințele, Germania are nevoie de un ministru de externe pe care Cancelarul să se poată baza orbește, pentru ca țara să devină din nou un jucător serios pe scena politică mondială.