În câteva cuvinte
Veneția continuă să se scufunde, iar nivelul mării crește. Inginerul italian Enter Teatini a propus un plan radical care implică injectarea de apă sărată într-un acvifer subteran pentru a ridica nivelul orașului cu 30 de centimetri.
Veneția, orașul plutitor iconic, se scufundă constant. În ultimul secol, orașul s-a lăsat cu aproximativ 25 de centimetri, în timp ce nivelul mediu al mării în lagună a crescut cu aproape 30 de centimetri. Anual, Veneția coboară cu aproximativ doi milimetri, iar mareele urcă cu aproximativ cinci milimetri.
Această realitate sumbră necesită soluții inovatoare. O idee revoluționară vine de la inginerul Enter Teatini: de ce să nu "ridicăm" orașul pur și simplu, pompând apă sărată sub el?
Potrivit planului lui Teatini, această metodă ar putea oferi orașului o perioadă de respiro de două sau trei decenii, permițând ridicarea nivelului său cu aproximativ 30 de centimetri.
"Trucul cu apă" vizează acviferul, un strat subteran de rocă sau sedimente care conține apă freatică și se extinde până la 1000 de metri sub suprafață. Inspirația a venit din observarea rezervoarelor de hidrocarburi din nordul Italiei, unde injecția de gaz pentru stocarea pe timpul verii provoacă o ușoară ridicare a solului, iar extragerea sa iarna duce la o coborâre.
Ideea lui Teatini este să "dezvolte puțuri în care injectăm apă, în loc să o extragem".
Proiectul include un număr de aproximativ o duzină de puțuri care ar urma să fie forate într-un inel cu o rază de zece kilometri în jurul Lagunei Veneției. Este crucial ca aceste puțuri să fie instalate în lagună și să nu pătrundă sub continent sau sub uscat.
Cum este împiedicată apa să urce la suprafață? Un strat gros de argilă sub suprafața lagunei servește acestui scop. Și cum ajunge apa în pământ? Vor fi forate găuri sub insulă, prin care va fi pompată apă sărată pentru a ridica solul. Pe măsură ce apa se scurge în acvifer, pământul din jur se va ridica.
Teatini explică faptul că acest cerc larg de puțuri este necesar pentru a obține o "ridicare foarte plată și uniformă". Rețeta este de a ridica Veneția pe o pernă asemănătoare unui pat de apă, menținând în același timp solul din jur la același nivel. El recunoaște că procesul seamănă cu o formă de fracturare hidraulică (fracking), unde fluidele sunt injectate la presiune înaltă. Totuși, Teatini subliniază că obiectivul său este de a preveni spargerea straturilor, motiv pentru care diferența de înălțime este limitată la 20-30 de centimetri pentru a evita tremurul pământului.
