Pe 5 mai 2025, Berlinul și Tel Aviv-ul au oficializat un acord de parteneriat între orașe. La ceremonia festivă desfășurată în Primăria Roșie (Rotes Rathaus) au fost prezenți primarul guvernator al Berlinului, Kai Wegner, și primarul Tel Aviv-ului, Ron Huldai. Cu această ocazie, Kai Wegner a subliniat "responsabilitatea și angajamentul" Berlinului față de Statul Israel, iar steagul Israelului a fost arborat deasupra primăriei, cu promisiunea că va rămâne acolo până la eliberarea tuturor ostaticilor deținuți de teroriștii Hamas.

Cu toate acestea, la doar o lună distanță, spre mijlocul lunii iunie 2025, situația s-a schimbat drastic. Tel Aviv-ul s-a transformat practic într-o zonă de război, fiind supus unui atac masiv cu rachete, drone și rachete de croazieră lansate de regimul de la Teheran. Este cunoscut faptul că Iranul progresează activ în dezvoltarea armelor nucleare și declară deschis intenția de a distruge Israelul. Ca răspuns la aceste amenințări și atacuri, Israelul a bombardat instalațiile nucleare iraniene.

În timp ce locuitorii din Tel Aviv sunt nevoiți să se refugieze în buncăre, și deja există victime în rândul civililor (se raportează zece morți și două sute de răniți), de la Primăria Roșie din Berlin nu se aude niciun comentariu. "Responsabilitatea și angajamentul față de Statul Israel" declarate anterior par să se fi evaporat. S-a lăsat o tăcere asurzitoare din partea capitalei germane.

Se ridică întrebarea legitimă: cum poți rămâne indiferent când noul tău oraș partener este sub tir? Te-ai aștepta măcar la cuvinte de solidaritate adresate primarului Tel Aviv-ului și locuitorilor orașului prinși sub ploaia de rachete.

Mai mult, s-ar fi putut oferi măsuri concrete de ajutor: de exemplu, furnizarea de echipamente pentru îndepărtarea dărâmăturilor, invitarea locuitorilor afectați ale căror case au fost distruse să se refacă la Berlin, sau chiar organizarea unui pod aerian cu participarea armatei germane (Bundeswehr) pentru livrarea de ajutor umanitar sau evacuare. Oricare dintre aceste inițiative ar fi fost o reacție adecvată a unui partener adevărat.

Lipsa unei astfel de reacții din partea Berlinului face ca recentul parteneriat să pară o simplă formalitate. Așa cum spune proverbul, prietenul la nevoie se cunoaște. Și în situația critică actuală, Berlinul nu se dovedește a fi un prieten pentru Tel Aviv.

Critica se extinde nu doar la Berlin, ci și la poziția Germaniei în ansamblu. Se creează impresia că țara se distanțează de conflict. Chiar și noul ministru de externe îndeamnă Israelul la "reținere", în timp ce, în aceeași propoziție, confirmă că Iranul într-adevăr aspiră la distrugerea statului evreu. Mass-media germane, în special radiodifuzorii publici, sunt acuzate de o acoperire părtinitoare a evenimentelor, creând o imagine unilaterală, nefavorabilă Israelului.

De exemplu, o știre radio a început cu afirmația că Israelul doar "acuză" Iranul că dezvoltă o bombă atomică. Aceasta este incorect. În realitate, nu este o acuzație, ci un fapt confirmat de AIEA, care a dus la impunerea de sancțiuni internaționale împotriva Teheranului acum aproape două decenii.

În mass-media se raportează rar cum autoritățile iraniene instigă islamiștii din întreaga lume la comiterea de acte de terorism împotriva țărilor occidentale și îi aprovizionează cu arme. Sau despre dezvoltarea de către Iran a rachetelor cu rază lungă de acțiune, capabile să ajungă în capitale europene precum Berlin, Varșovia, Paris și Londra, și planurile de a le echipa cu focoase nucleare.

Este evident pentru toți cei care urmăresc situația că declarațiile diplomatice și cuvintele frumoase nu mai sunt suficiente pentru a opri regimul iranian agresiv. Israelul, în opinia multora, a luat decizia necesară și logică, pe care ar fi trebuit să o ia și alte țări cu mult timp în urmă. Aceasta este realitatea dură a situației actuale.