O imagine care doare – și care folosește Hamas, responsabil pentru ea.

Imaginile din Gaza sunt greu de suportat. Locuințe bombardate, copii flămânzi, părinți disperați – suferința civililor este reală, profundă și zilnică. Oricine nu simte compasiune aici a pierdut orice urmă de empatie. Niciun om nu ar trebui să fie nevoit să trăiască așa. Niciun copil nu ar trebui să crească în ruine. Acest război trebuie să se termine – cu cât mai repede, cu atât mai bine. Dar cine privește, trebuie să și numească pe cel care a cauzat suferința și pe cel care o instrumentalizează fără scrupule pentru scopurile sale.

1. HAMAS DOREȘTE CA POPULAȚIA SĂ SUFERE DE FOAME

Săptămâna aceasta, Israel a livrat pentru prima dată de la începutul războiului alimente direct oamenilor din Gaza – fără a preda ajutoarele umanitare Hamas. Reacția: furie isterică a teroriștilor și a simpatizanților lor, chiar amenințări cu moartea împotriva tuturor celor care îndrăznesc să accepte pâine, paste și făină.

De ce? Pentru că un model de afaceri de milioane este în pericol. Pentru că Hamas se îmbogățește de decenii din ajutoarele umanitare, printre altele vânzând alimente la prețuri exorbitante și finanțând astfel terorismul – și bogăția liderilor săi.

În plus: cine suferă de foame este mai vizibil mediatic. Și mai ușor de manipulat. Faptul că chiar și reprezentanți ONU au criticat această aprovizionare fără implicarea Hamas arată din nou cât de profundă este complicitatea lor.

2. OCCIDENTUL POARTĂ O PARTE DE VINOVĂȚIE PENTRU DEZASTRUL DIN GAZA

Lumea occidentală a oferit sprijin tacit Hamas, în timp ce teroriștii au transformat nestingheriți fâșia de coastă într-un cuib de terorism. Nu era un secret că Hamas săpa sute de kilometri de tuneluri și se instala în spitale, grădinițe, clădiri rezidențiale.

Și ce a făcut Europa? A continuat să transfere bani. Miliarde către organizații umanitare care au închis ochii sau au jucat jocul. Rezultatul: Hamas s-a putut pregăti în liniște pentru 7 octombrie. Un cec umanitar în alb pentru terorism.

3. LOGICA HAMAS ESTE: CU CÂT MAI MULTĂ SUFERINȚĂ, CU ATÂT MAI BINE

Suferința copiilor palestinieni este cea mai puternică armă a Hamas împotriva Israelului. De aceea teroriștii s-au îngropat printre ei, îi folosesc ca scuturi umane, de aceea doresc ca propria populație să sufere de foame.

Pentru că știu cum funcționează Occidentul: cu cât suferința civililor palestinieni este mai mare, cu atât presiunea asupra Israelului crește. Tocmai de aceea Gaza trebuie eliberată de sub dominația Hamas.

Înseamnă invers că Israel acționează fără greșeală? Desigur că nu. Se poate critica dur, da, chiar foarte dur acțiunile militare și guvernul Israelului? Da, desigur! Cu diferența că o critică constructivă propune alternative și nu doar ridică degetul de la distanță sigură. Nu, Israel nu face totul corect. Dar diferența față de Hamas este: Israel dorește să facă ceea ce este corect.

4. CINE CERE DOAR „ÎNCETAREA FOCULUI” DĂ O RESPIRAȚIE HAMAS

Unii politicieni occidentali cer ca Israelul să se oprească. Sună civilizat – dar este cinic. Orice pauză înseamnă: Hamas se poate reface, reorganiza, repara tunelurile și planifica următorul 7 octombrie. Aceasta nu este o strategie de pace, este o garanție a terorii. Cine nu vrea să vadă asta trăiește într-o bulă confortabilă. Structurile există, voința de anihilare există, naivitatea internațională, din păcate, există și ea. Fără înlăturarea puterii Hamas, nu va exista niciodată o reconstrucție durabilă a Gazei, niciodată o viață în demnitate și prosperitate pentru populație.

Și dacă Israel nu are voie să pună capăt dominației teroriste în teritoriul palestinian, altcineva trebuie să o facă.

5. OCCIDENTUL NU ARE UN PLAN PENTRU GAZA – DOAR CERINȚE PENTRU ISRAEL

Este ușor să ceri încetarea focului. Unde este planul pentru Gaza al liderilor occidentali? Ce ar trebui să se întâmple dacă Israel se retrage? Hamas rămâne la putere și – cum cer unii – poate chiar va fi recompensat cu propriul stat pentru terorismul său. Ce fel de entitate ar fi aceasta? Cu siguranță nu o a doua Riviere, ci mai degrabă „Kabul la Marea Mediterană”. Democrația: nedorită. Drepturile femeilor: anihilate. Coexistența: niciodată prevăzută.

Și nu, nu este un „genocid” ceea ce se întâmplă în Gaza. Deoarece Israel nu vrea să anihileze poporul palestinian – ci să zdrobească o organizație teroristă care a anunțat un al doilea Holocaust. Gaza ar putea fi ca Tel Aviv: modernă, deschisă, plină de viață. În schimb, este o zonă de ostatici, controlată de un cult al morții. Acelorași islamism care ucide și în Europa și propagă „Califatul este soluția”.

6. HAMAS CÂȘTIGĂ RĂZBOIUL INFORMAȚIONAL

Lupta militară este doar un front. Celălalt se desfășoară mediatic, emoțional, ideologic. Și pe această scenă, Hamas este, din păcate, câștigătorul. Pentru că multe media occidentale încă acceptă „ministerul sănătății” controlat de Hamas ca sursă, deși acesta răspândește în mod repetat minciuni de război. Pentru că fiecare civil mort este atribuit Israelului fără a fi verificat, chiar dacă lipsesc dovezile. Pentru că multe media de aici chiar citează necritic „apărarea civilă Hamas”.

Astfel, audienței occidentale i se sugerează că teroriștii islamiști își protejează civilii, deși exact contrariul este cazul – o victorie de propagandă pentru Hamas.

7. OSTATACII – ȘTERȘI DIN DEZBATERI

Aproape 60 de ostatici – printre care și cetățeni germani – se află încă în mâinile Hamas. Sunt torturați, abuzați, maltratați. Și totuși, ei și mulți dintre cei uciși au dispărut aproape complet din dezbaterea publică. Pentru că ei arată cine a început acest război – și de ce luptă Israel.

8. HAMAS NU ESTE POPULAȚIA? DIN PĂCATE, ESTE MAI COMPLICAT

„Hamas nu este populația” – sună liniștitor, dar este adesea auto-înșelăciune. Decenii de îndoctrinare de către un regim care duce mai departe moștenirea spirituală a național-socialiștilor au avut efect. Deja copiii mici exersează la teatrul școlar cum să ucidă evrei sau să se arunce în aer. Entuziasmul față de masacrul din 7 octombrie nu a fost o greșeală. Populația a întors privirea – sau a participat cu entuziasm la ucideri. Gaza are nevoie de mai mult decât hrană. Are nevoie de eliberare. De detoxifiere. O denazificare politică – ca Germania după 1945.

9. LUMEA ARABĂ NU AJUTĂ – ȘI NIMENI NU ÎNTREABĂ DE CE

În timp ce Israel este presat și trebuie să se justifice moral, Egiptul, Iordania, Arabia Saudită și alții rămân remarcabil de tăcuți. Nicio revoltă împotriva Hamas. Nicio primire de refugiați. Nicio inițiativă reală de pacificare. Solidaritatea arabă se termină la graniță. Pentru că se știe exact cu cine ai de-a face în cazul Hamas. Dar Occidentul preferă să supravegheze Israelul – în loc să-și calce pe picioare propriii „parteneri”.

10. VICTIMELE MUSULMANE INTERESEAZĂ DOAR DACĂ ESTE IMPLICAT ISRAEL

Milioane de musulmani au fost uciși – în Siria, Irak, Iran, Yemen, Nigeria, Afganistan, Myanmar, China. Dar nu există demonstrații. Nicio indignare. Niciun boicot. Niciun hashtag. Doar când sunt implicați evrei – ca apărători ai propriului stat – subiectul devine o indignare globală. Această indignare selectivă se demască singură: nu este vorba de drepturile omului. Este vorba despre Israel.