În câteva cuvinte
Sistemul de pensii din Germania necesită reforme urgente din cauza schimbărilor demografice. Un expert propune introducerea pensiilor private obligatorii, ajustarea plăților și creșterea vârstei de pensionare.
Sistemul de pensii din Germania se află sub o presiune tot mai mare și necesită urgent o reformă pentru a asigura stabilitatea pe termen lung a pensiilor și contribuțiilor.
Ministrul german al Muncii, Bärbel Bas, a anunțat planuri de a remania sistemul, dând un nou impuls dezbaterii fundamentale privind viitorul acestuia.
Dar sunt aceste măsuri suficiente sau este nevoie de o reformă mult mai amplă? Un expert în pensii dezvăluie pașii cheie care, în opinia sa, trebuie făcuți acum pentru a stabiliza și a crește pensiile pe termen lung.
Problema uriașă a sistemului de pensii
Sistemul german de pensii funcționează pe baza principiului pay-as-you-go (Umlageverfahren): persoanele angajate în prezent finanțează pensiile de astăzi prin contribuțiile lor. Fundamentul acestui sistem este așa-numitul „contract între generații” – principiul conform căruia fiecare generație se bazează pe faptul că va fi finanțată ulterior de cea succesivă.
Însă pentru ca acest sistem să funcționeze, raportul dintre contribuabili și beneficiarii de pensii trebuie să rămână stabil. Și exact aici apare problema: de la mijlocul anilor '60, Germania a cunoscut o schimbare demografică din cauza scăderii ratelor natalității, care devine tot mai dramatică.
Un număr tot mai mare de pensionari (beneficiari) se confruntă cu un număr tot mai mic de persoane angajate (contribuabili).
În timp ce în 1962, în Germania de Vest, șase persoane angajate susțineau un pensionar, în 1988 erau doar trei. Astăzi, raportul este sub doi contribuabili pentru un pensionar și, conform prognozelor, va scădea la aproximativ 1,5 până în 2030.
Prin urmare, sistemul de pensii bazat pe contribuții curente nu se mai autofinanțează de mult timp: în 2024, pensia legală a trebuit să fie subvenționată cu peste 120 de miliarde de euro din banii contribuabililor, ceea ce reprezintă aproape un sfert din întregul buget federal!
Blocaj în reforma pensiilor
Pentru a face față schimbărilor demografice, reforma sistemului de pensii este discutată de decenii. Însă, în loc să abordeze o reformă reală, politicienii au amânat problema coaliție după coaliție și au acoperit golurile tot mai mari din sistemul de pensii cu bani publici.
O reformă reală este acum practic imposibilă? Nu, spun experții: există soluții!
Promovarea unei pensii private bazate pe capitalizare
Pentru expertul în pensii, profesorul Christian Hagist, introducerea unor modele de economisire obligatorii, bazate pe capitalizare – de exemplu, pe baza unor planuri de economisire în ETF-uri diversificate global – este o componentă centrală a unei reforme a pensiilor orientate spre viitor.
Profesorul propune o soluție similară modelului existent deja în Suedia.
„Dacă fiecare cetățean ar avea un cont la Banca Federală și ar investi lunar o parte din venitul său pe piața de capital la nivel global, s-ar putea obține randamente atractive pe termen lung și astfel sistemul de pensii ar fi descărcat enorm”, explică Hagist.
Implicarea pensionarilor în suportarea poverii
În plus, Hagist pledează pentru o revenire la aplicarea integrală a „factorului de sustenabilitate” în ajustarea pensiilor.
Acesta a fost introdus în 2004 pentru a lua în considerare evoluția demografică la calcularea pensiilor – în special raportul dintre pensionari și contribuabili.
Acest lucru înseamnă: factorul de sustenabilitate poate modera creșterea pensiilor atunci când raportul dintre pensionari și contribuabili crește – contribuind astfel la menținerea stabilă a contribuțiilor.
Însă din 2019, efectul factorului de sustenabilitate este neutralizat în mare măsură prin mecanisme politice de protecție, cu consecințe financiare corespunzătoare pentru sistem.
„Factorul de sustenabilitate este un instrument central pentru distribuirea echitabilă a poverilor demografice”, explică Hagist.
„De la introducerea factorului de sustenabilitate, creșterile pensiilor au fost generoase – pensionarii au beneficiat. În vremuri de schimbări demografice, ar fi firesc ca și ei să contribuie la stabilizare”, spune expertul.
Creșterea vârstei de pensionare
Un alt pas – inevitabil din punctul de vedere al expertului – este corelarea vârstei de pensionare cu creșterea speranței de viață. „Dacă oamenii trăiesc tot mai mult, este logic să și lucreze mai mult. În caz contrar, sistemul va deveni nesustenabil pe termen lung”, avertizează Hagist.
Conform calculelor sale, persoanele născute după anul 2000 ar trebui să rămână active profesional, pe viitor, până în jurul vârstei de 70 de ani. Totuși, datorită speranței de viață mai ridicate, ele ar beneficia de pensii pe o perioadă mai lungă decât generațiile anterioare.
Imigrația pe piața muncii
Pentru a reduce dezechilibrul dintre contribuabili și beneficiarii de pensii, Hagist pledează, de asemenea, pentru o imigrație țintită pe piața muncii.
„Cea mai eficientă modalitate de a stabiliza raportul dintre persoanele angajate și pensionari este creșterea numărului de contribuabili – de exemplu, prin recrutarea de specialiști străini calificați”, explică el.
„Pe termen scurt, pensiile ar putea să nu crească la fel de mult ca până acum în urma reformelor – dar dacă reformele ajută la prevenirea colapsului sistemului, ele creează baza pentru ca nivelul de trai al pensionarilor să crească din nou pe termen lung”, concluzionează Hagist.
