
În câteva cuvinte
O alunecare de teren masivă în Alpii elvețieni este legată de schimbările climatice. Un geolog de top avertizează că topirea permafrostului destabilizează munții, sporind pericolul pentru drumeți și riscul de catastrofe.
Lumea privește cu groază la ceea ce a rămas din Blatten, un sat din Alpii elvețieni, unde o alunecare de teren masivă a îngropat șapte milioane de metri cubi de rocă, iar casele rămase au fost inundate de râul Lonza. Astfel de catastrofe devin tot mai frecvente.
Principala cauză a acestor surpări, cum ar fi cea produsă recent pe versantul Kleines Nesthorn din valea Lötschental, este schimbarea climatică, afirmă un geolog de top, expert în mișcările versanților.
«În ultimii 10-15 ani am observat o creștere a numărului de căderi de stânci în astfel de zone», subliniază expertul. El explică faptul că Kleines Nesthorn se află la o altitudine de peste 3300 de metri, pe un versant nordic, unde există așa-numitul permafrost – rocă aflată într-o stare de îngheț permanent. În ultimul deceniu, acest permafrost s-a modificat semnificativ.
Potrivit geologului, aceste schimbări au consecințe dramatice. Gheața din primii 10-15 metri ai rocii devine maleabilă, iar roca însăși, odată cu încălzirea, își pierde până la 40% din rezistența la compresiune și tracțiune.
În crevasele glaciare, anterior pline cu gheață, se formează coloane de apă de până la 30 de metri înălțime. Toate acestea duc la destabilizarea masivului muntos.
Exact gheața a jucat un rol critic în alunecarea recentă. Topindu-se din cauza frecării în masa de rocă în mișcare, a acționat ca un lubrifiant. Expertul subliniază: «Această surpare a fost atât de mobilă încât a acoperit practic întregul sat».
Din cauza formei înguste a văii, alunecarea a fost canalizată, ceea ce i-a sporit considerabil forța distructivă.
În condiții de laborator, cercetătorii simulează astfel de situații, încălzind mostre de rocă de la -3 la 0 grade Celsius. Scopul acestor experimente este de a identifica «puncte fierbinți» în Alpi și de a determina temperaturile la care se activează aceste procese periculoase.
Acum nu mai este vorba doar de pagube materiale. După cum afirmă profesorul, principalul obiectiv este salvarea vieților omenești în viitor. «Da, drumețiile montane devin mai periculoase. Dar lucrăm pentru ca Alpii să rămână utilizabili și dezvoltăm tehnologii pentru a prognoza astfel de evenimente», spune el. Potrivit acestuia, cazul din Blatten a fost «o curbă de învățare abruptă» pentru specialiști, demonstrând noi aspecte ale comportamentului maselor montane.
Munții cu înălțimi de peste 3000 de metri prezintă un pericol deosebit.
Cu toate acestea, pericolul nu a trecut. Soldații lucrează acum la drenarea râului blocat de roca prăbușită. Geologul avertizează că aceasta este o sarcină extrem de riscantă, deoarece lacurile formate se pot rupe în câteva ore sau zile, provocând valuri de câțiva metri înălțime.
Expertul, profesor Michael Krautblatter, studiază pericolele naturale, mișcările versanților și sistemele de permafrost din 2004. El conduce un departament de profil într-o importantă universitate tehnică și este unul dintre specialiștii de top în domeniu.