Lacul Urmia, odinioară mândria Iranului și cel mai mare lac sărat al Asiei, a devenit oficial istorie. Apele sale s-au retras, lăsând în urmă doar un deșert de sare, un semnal alarmant pentru ecologia regională și globală.

Situat în nord-vestul Iranului, Lacul Urmia a fost de secole un corp de apă vital, adăpostind un ecosistem unic, inclusiv specii rare de crustacee și păsări migratoare. Acesta a fost, de asemenea, un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO și o destinație turistică populară, atrăgând vizitatori cu nămolurile sale vindecătoare și peisajele pitorești.

Cu toate acestea, decenii de secetă, managementul defectuos al apei, construirea excesivă de baraje pe râurile care îl alimentau și utilizarea intensivă a apei pentru agricultură au dus la o reducere catastrofală a suprafeței sale. Experții subliniază, de asemenea, impactul semnificativ al schimbărilor climatice asupra acestui proces.

Dispariția Lacului Urmia a provocat probleme ecologice și umanitare grave. Acum, regiunea suferă de furtuni frecvente de praf de sare, care transportă milioane de tone de praf sărat în aer, amenințând sănătatea a milioane de oameni și fertilitatea terenurilor agricole. Acest eveniment subliniază acuitatea problemei degradării mediului și necesitatea unor măsuri urgente pentru conservarea resurselor naturale în fața provocărilor climatice globale.