
În câteva cuvinte
Cercetătorii germani au prezentat lumii o nouă specie de reptilă marină antică, Plesionectes longicollum, ale cărei rămășițe au fost găsite în Baden-Württemberg. Acest pleziosaur cu gât lung și înotătoare a trăit pe Pământ acum aproximativ 183 de milioane de ani.
Cercetătorii germani au anunțat o descoperire remarcabilă: au identificat și studiat rămășițele unei specii necunoscute anterior de reptilă marină preistorică, caracterizată printr-un gât lung și membre asemănătoare vâslelor. Această creatură fascinantă, denumită Plesionectes longicollum – „fost înotător cu gât lung” – a populat mările antice în timpul erei dinozaurilor.
Dimensiunile acestui animal preistoric sunt impresionante: peste trei metri lungime, cu o estimare de aproximativ 3,5 metri în viață. Oamenii de știință estimează că pleziosaurul a trăit în urmă cu aproximativ 183 de milioane de ani, deplasându-se prin apă cu ajutorul celor patru membre asemănătoare unor palete.
Rămășițele bine conservate ale acestei fosile au fost descoperite încă din 1978 într-o carieră de ardezie importantă de lângă Holzmaden, la sud-est de Stuttgart, în statul federal Baden-Württemberg, Germania. Cu toate acestea, analiza detaliată și prezentarea oficială a avut loc abia recent.
Sven Sachs, un cercetător invitat care a analizat minuțios fosila, a declarat: „Știam de mult timp de această descoperire. De la bun început, mi-a atras atenția gâtul lung”. Conform studiului, scheletul bine conservat măsoară 295 de centimetri, dintre care 125 de centimetri reprezintă gâtul și 81 de centimetri coada. Chiar dacă scheletul este ușor comprimat și capul nu este complet, paleontologii au reușit să își facă o imagine clară a pleziosaurului.
Din păcate, aceste reptile cu înotătoare, alături de mulți alți dinozauri, au dispărut acum aproximativ 66 de milioane de ani, în urma impactului unui asteroid gigantic cu Pământul.
Fosila este depozitată la Muzeul de Stat de Istorie Naturală din Stuttgart, însă nu poate fi vizionată public în sălile de expoziție în prezent. Cu toate acestea, această descoperire, conform cercetătorilor, adaugă o „piesă de puzzle” esențială la înțelegerea istoriei evoluției ecosistemelor marine într-o fază crucială a istoriei Pământului, îmbogățind cunoștințele noastre despre viața preistorică.