Muzee, aplicații școlare și posturi de televiziune publice explică copiilor schimbările climatice prin viziuni de groază: Neuschwanstein arde, Veneția se scufundă, oameni mor. Dar aceste reprezentări nu sunt doar înșelătoare, ci și malițioase – și au consecințe psihologice periculoase.

Miniatur Wunderland din Hamburg este o destinație populară pentru clasele școlare și grădinițe. Vizitatorii sunt uimiți de orașele și peisajele expuse, reconstruite cu precizie la scară de jucărie. Recent, însă, Telekom a arătat în lumea miniaturilor, folosind animații computerizate, cum localități celebre sunt distruse și arse în catastrofe meteorologice și cum oamenii mor în acest proces. Scopul campaniei a fost de a face tema abstractă a schimbărilor climatice mai concretă. «Schimbările climatice sunt reale. Este timpul să acționăm», spune un director al expoziției.

Încălzirea globală este reală și aduce cu sine riscuri de mediu considerabile. Dar catastrofele prezentate sunt imaginare, nu rezultă în mod necesar din schimbările climatice. Dacă Veneția – așa cum este prezentată – se scufundă în inundații catastrofale sau Castelul Neuschwanstein este bântuit de incendii, este decis în principal de alți factori decât încălzirea globală.

Riscul de inundații depinde în mare măsură de modul în care sunt protejate zonele de coastă: Olanda se află la mai bine de un sfert din teritoriul său sub nivelul mării, dar este bine protejată. Și, în ciuda creșterii continue a nivelului mării, numărul victimelor inundațiilor la nivel mondial este în scădere – deoarece lumea este mai bogată decât înainte și se protejează mai bine. Deși schimbările climatice cresc riscul, alți factori rămân dominanți. Suprafața pădurilor incendiate la nivel mondial a scăzut, de asemenea, deoarece oamenii s-au pregătit mai bine. Oamenii de știință subliniază că, chiar și în cazul incendiilor, schimbările climatice joacă doar un rol minor. Managementul forestier, protecția împotriva incendiilor și comportamentul rezidenților domină statisticile incendiilor forestiere. Viitoarea moarte prin foc a Castelului Neuschwanstein nu este, așadar, nicidecum «realitate», așa cum susține Telekom.

Astfel de expoziții ca cea din Hamburg ar putea prezenta copiilor progresele înregistrate în lupta împotriva schimbărilor climatice, în loc să-i intimideze. Hamburg a suferit în 2013 o inundație a Mării Nordului, la fel de mare ca acea inundație catastrofală din 1962, cu 340 de morți. În 2013, însă, apa a curs prin zonele de inundații desemnate, fără a provoca daune majore – construcțiile de protecție costisitoare au dat roade. Dar mesajul că oamenii nu sunt neajutorați în fața schimbărilor climatice ar strica efectul dorit de organizatorii de expoziții care caută atenție. Aparent, pe aceasta se bazează și «Casa Climei» din Bremerhaven, care, de asemenea, descrie recent schimbările climatice cu spectacole de catastrofe meteorologice pentru copii: «Am vrut să creăm o experiență care să atragă pe toată lumea», explică organizatorul – catastrofe meteorologice, o «distracție» pentru toată familia?

Șeful reporterului WELT, Axel Bojanowski, relatează din 1997 ca jurnalist științific, în principal despre cercetarea climatică, geosciințe și politica climatică. În noua sa carte «Ce ați vrut întotdeauna să știți despre climă, dar nu ați îndrăznit să întrebați până acum», geologul povestește despre schimbările climatice dintre interesele de lobby și știință.

Televiziunea publică depășește acest cinism. WDR a dezvoltat o aplicație care este utilizată în școli pentru a «experimenta schimbările climatice îndeaproape în clasă». Datorită realității augmentate, elevii văd o pădure în flăcări și catastrofe de inundații în sala de clasă și se văd pe ei înșiși în catastrofă, «aproape ca și cum ar fi fost în mijlocul ei», relatează postul public de televiziune. În loc să interzică aplicația, profesorii o acceptă cu recunoștință: oferă «valoare adăugată totală» și face tema schimbărilor climatice «palpabilă, experimentabilă», exclamă un profesor într-un film publicitar al WDR. «În doar o oră, apa crește cu un metru și jumătate», spune cu o voce veselă un prezentator zâmbind în film, în timp ce alături de ea o inundație animată digital se umflă în câteva secunde până la nivelul capului.

S-ar dori să existe mai mulți savanți care să se opună unei astfel de tactici de înspăimântare, deoarece sondajele internaționale arată deja un grad alarmant de anxietate, tristețe și neputință din cauza încălzirii globale. Psihologii avertizează că tot mai mulți copii și adolescenți suferă de «anxietate climatică». Profesia de psiholog climatic s-a stabilit. De exemplu, Australian Psychological Society a publicat un ghid pentru psihologi care ar trebui să ajute la procesarea anxietăților climatice. Dar, în loc să educe cu sobrietate, chiar și unele manuale școlare se citesc ca pamflete ale activiștilor.

Cercetătorii sociali au descoperit că cunoștințele despre schimbările climatice sunt invers proporționale cu frica de schimbările climatice: Un studiu cu 2066 de participanți, de exemplu, publicat în martie 2023 în revista de specialitate «Climate Change», a constatat că oamenii erau cu atât mai puțin îngrijorați de încălzirea globală, cu cât știau mai multe despre subiect.

Nu ar fi timpul pentru o educație constructivă cu privire la schimbările climatice? O educație care să nu arunce tinerii în anxietate și neputință, ci să-i facă capabili să acționeze și să nu sugereze în mod înșelător tinerilor că vor muri din cauza schimbărilor climatice? Ar putea fi interesant, de exemplu, faptul că numărul victimelor catastrofelor meteorologice a scăzut cu mai mult de 95% în ciuda faptului că populația lumii s-a înmulțit de patru ori și încălzirea globală este în creștere – niciodată oamenii nu au fost mai feriți de fenomene meteorologice extreme ca în prezent.

Expozițiile care pretind că încearcă să educe nu ar trebui să lucreze cu aceeași ticăloșie egoistă ca unii activiști climatici. Într-un scurt film publicitar, difuzat de Fridays for Future, un copil se vaită când tatăl îl bagă în pat – un monstru este în dulap. Tatăl îl liniștește: Nu există așa ceva. Abia după ce lumina este stinsă, creatura se strecoară afară din dulap. «Monstrul există cu adevărat, nu vă lăsați copilul singur cu schimbările climatice», se spune la sfârșitul spotului.

În raportul de evaluare al IPCC, termeni precum «catastrofă climatică», «urgență» sau «criză» nu apar. Cu toate acestea, chiar și agențiile ONU atacă psihicul copiilor: Într-un spot publicitar privind protecția climei, Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) induce în eroare: «În curând, joaca afară va aparține trecutului pentru 94% dintre copii.» Camera se apropie de o fată care fabulează că nu va mai exista pâine în 2050 – în schimb, Organizația pentru Alimentație și Agricultură a ONU (FAO) se așteaptă la o creștere semnificativă a randamentelor.

Catastrofismul este considerat empatic și profund – se exprimă aparent îngrijorare pentru viitor. În schimb, relativizarea poate fi etichetată drept «egoism». Dar chiar și catastrofizarea poate fi egoistă: Atrage atenția, conexiuni sociale, influență politică și deschide resurse financiare. S-a stabilit un discurs de depășire: Cu cât avertismentele sunt mai stridente, cu atât se poate obține mai multă atenție.

Avertizorii aparent empatici cu privire la schimbările climatice, precum Miniatur Wunderland, Casa Climei sau WDR, se dovedesc a fi contrariul: Sunt oameni răi care fac lucruri rele. Ar trebui să ținem copiii departe de ei. În loc să meargă în Miniatur Wunderland, clasele școlare ar putea admira, de exemplu, structurile avansate de protecție împotriva furtunilor din zona înconjurătoare Hafencity din Hamburg. În acest fel, ar putea învăța să ia în serios schimbările climatice și să le abordeze cu seriozitate.