Boris Palmer, Primarul din Tübingen, se Opună Interzicerii AfD: "Ar fi un Experiment de Dezîmputernicire"

Boris Palmer, Primarul din Tübingen, se Opună Interzicerii AfD: "Ar fi un Experiment de Dezîmputernicire"

În câteva cuvinte

Primarul din Tübingen, Boris Palmer, s-a opus interzicerii partidului german AfD. El consideră că bazele legale sunt insuficiente, iar politic ar fi periculos, privând de reprezentare milioane de alegători.


Cunoscut pentru opiniile sale ferme, primarul orașului german Tübingen, Boris Palmer, s-a pronunțat împotriva unei posibile interziceri a partidului Alternativa pentru Germania (AfD), numind o astfel de măsură un "experiment de dezîmputernicire" a alegătorilor săi.

În opinia lui Palmer, AfD este "în mod sigur xenofobă, anti-europeană și neintenționat ostilă economiei". Este suficient să citești programul său electoral oficial pentru a înțelege că nu este "o alternativă, ci o catastrofă pentru Germania". El consideră că clasificarea AfD de către Oficiul Federal pentru Protecția Constituției (Verfassungsschutz) ca fiind "confirmă de extremă dreaptă" ar putea fi corectă.

Totuși, Palmer susține că acest lucru nu este suficient pentru a interzice partidul. Conform legii germane, un partid poate fi interzis doar dacă urmărește în mod sistematic să elimine ordinea democratică fundamentală. Deși acțiunile AfD, cum ar fi prezentarea statului ca o dictatură în timpul pandemiei, punerea la îndoială a legitimității guvernelor și a suveranității țării, precum și disprețul față de parlamentarism și alte partide, subminează încrederea în democrație (ceea ce îl îngrijorează serios pe primar), dovezi că AfD urmărește în mod planificat să răstoarne ordinea, conform Serviciului pentru Protecția Constituției, nu au fost încă prezentate.

Palmer critică, de asemenea, Serviciul pentru Protecția Constituției pentru utilizarea unor exemple controversate pentru a-și susține poziția "naționalistă-etnică" a AfD. De exemplu, evaluarea termenului "Messermänner" (bărbați cu cuțite) ca fiind rasistă sau legarea originii de infracțiuni grave ca fiind de extremă dreaptă, în opinia sa, nu sunt convingătoare și permit AfD să se stilizeze ca fiind singurul partid care abordează astfel de subiecte. El recunoaște că limbajul AfD este respingător, dar problema reală, spune el, este că doar după evenimentele din Mannheim, Solingen și Aschaffenburg a fost recunoscută public legătura dintre migrația solicitanților de azil și forma șocantă de violență brutală în spațiul public.

Numeroasele exemple ale înțelegerii "etnice" a națiunii de către AfD, cum ar fi distincția între germanii cu pașaport și germanii "adevărați", nu constituie, în opinia sa, un motiv pentru interzicerea partidului, deși o astfel de viziune duce la un dezastru social într-o țară în care o treime dintre copii au origini migratoare. Palmer amintește că, până la reformele legii cetățeniei, milioane de copii născuți în Germania erau considerați străini pe baza originii părinților, iar principiul descendenței în sine nu era considerat neconstituțional.

În conversațiile sale cu alegătorii AfD, el nu a observat că înțelegerea lor "etnică" a națiunii ar fi degenerat într-un extremism care să vizeze discriminarea sau expulzarea migranților integrați și activi pe piața muncii. În această privință, AfD nu a obținut un sprijin semnificativ, spre deosebire de subminarea instituțiilor democratice.

Politic, interzicerea AfD, având în vedere cei zece milioane de alegători ai săi, dintre care mulți sunt ei înșiși migranți, i se pare lui Palmer "fatală". A priva un număr atât de mare de oameni de reprezentarea lor politică este un "experiment de dezîmputernicire" pe care el nu l-ar risca.

Singura cale corectă, în opinia lui Palmer, este recâștigarea majorității alegătorilor AfD care nu gândesc și acționează "în mod sigur de extremă dreaptă". Acest lucru va reuși doar dacă politica va ține cont în mod adecvat de așteptările acestui sfert din electorat: asigurarea siguranței în spațiile publice, restabilirea legii și ordinii, limitarea și direcționarea migrației către piața muncii, facerea muncii din nou profitabile, restrângerea statului acolo unde este intruziv sau disfuncțional și apărarea libertății de exprimare. El crede că acest lucru poate fi combinat cu succes cu o politică inteligentă pentru centrul societății.

Boris Palmer (52 de ani) este primarul orașului Tübingen din 2007. În 2023 a părăsit partidul Verzilor după 27 de ani de membru.

Read in other languages

Про автора

Stefan este un comentator economic cu experiență în sectorul bancar și analiză financiară. Articolele sale se remarcă prin analiza profundă a proceselor economice din România și din lume. El poate explica concepte economice complexe într-un mod accesibil, ajutând cititorii să înțeleagă evenimentele economice curente.