Bombele revin în Gaza: “Încercam să uităm teroarea, dar dintr-o dată a revenit” – Ultimele știri despre conflictul Israel-Hamas

Bombele revin în Gaza: “Încercam să uităm teroarea, dar dintr-o dată a revenit” – Ultimele știri despre conflictul Israel-Hamas

În câteva cuvinte

Reluarea bombardamentelor asupra Fâșiei Gaza aduce teroare și disperare, distrugând speranțele de reconstrucție ale locuitorilor. Martori oculari descriu o situație umanitară gravă, cu pierderi de vieți și teamă constantă.


„Suntem cu toții devastați”, povestește din nordul Gazei Ahmed Al Daf, un tânăr gazez de 25 de ani, la o zi după ce Israelul și-a reluat bombardamentele asupra Fâșiei, după aproape două luni de încetare a focului cu Hamas. „Se vede pe fețele oamenilor: palide, lipsite de viață, deposedate de orice spirit”, adaugă el. Numai în zorii zilei de marți, atacurile israeliene au ucis peste 400 de persoane, dintre care cel puțin 130 erau copii. „După ce am putut respira și am spus, în sfârșit s-a terminat, bombele au început să cadă din nou și odată cu ele frica, mai intensă ca înainte”.

Ahmed spune că nu știe dacă să plângă pentru că a crezut că războiul s-a terminat sau pentru că acum trebuie să-l înfrunte din nou. „Nu ne este foame doar de mâncare”, spune el, referindu-se la dificultățile cu care se confruntă gazeii pentru a obține provizii de bază; „ci de viață, de siguranță, de ceva care să ne facă să simțim că putem exista fără să ne temem de următorul moment”, spune el într-o serie de mesaje WhatsApp, aceeași metodă pe care au folosit-o și ceilalți intervievați pentru acest reportaj.

În timpul încetării focului, continuă Ahmed, oamenii puteau „în sfârșit” să respire puțin. „Chiar dacă viața era dificilă, chiar dacă casele noastre erau distruse și piețele erau goale, încercam să adunăm bucățile și să uităm teroarea care a domnit printre noi atâta timp. Dar dintr-o dată, a revenit”.

Pentru Malak Hussein, o tânără gazeeană de 24 de ani, atacurile sunt la fel de de neînțeles și de derutante. Ea spune, din orașul Gaza, că nu înțelege nimic din ceea ce se întâmplă în jurul ei. „Ceea ce simțim acum este indescriptibil. Nu există cuvinte pentru a spune ceea ce am trăit și ceea ce trăim acum. Mi-e teamă că totul se va repeta”, spune Malak.

Intrată în a doua lună de încetare a focului, care a coincis cu sosirea Ramadanului, luna sfântă în care musulmanii comemorează prima revelație a Coranului către profetul Mohamed, Malak se obișnuise din nou să se trezească cu chemarea la rugăciune. În zorii zilei de marți, însă, s-a trezit cu bubuitul bombelor.

„Dormeam, așteptând să fie ora Zahorei [mâncarea pe care o iau musulmanii înainte de răsăritul soarelui în timpul Ramadanului] și în loc să ne trezim cu sunetul chemării la rugăciune, ne-au trezit bombele, mirosul de sânge și distrugerea de pretutindeni”, asigură ea.

Ea spune că nu se teme de moarte în sine, ci de modurile crude în care poate veni: „Mă tem să mor dezmembrată sau înecată sub dărâmături”, mărturisește ea și adaugă că nu mai poate suporta o altă pierdere de persoane dragi. „Sunt epuizată, nu mai am energie”. Ministerul Sănătății gazez estimează la 49.547 numărul morților în Gaza de la 7 octombrie 2023, când a început războiul în Fâșie după atacurile Hamas pe teritoriul israelian, care au ucis 1.200 de persoane și în care alte 251 au fost răpite.

Din sudul Fâșiei, în Khan Yunis, Aws Albanna, un tânăr actor de 28 de ani, trimite doar două fișiere audio prin WhatsApp, care, deși nu conțin nici un cuvânt, vorbesc cu profunzime despre ceea ce se trăiește în Fâșie. Sunt 14 secunde în care nu se aude nimic altceva decât bubuiturile bombelor. În unul dintre ele se aud două bubuituri îndepărtate, în al doilea, liniște în primele patru secunde și, apoi, o explozie care detonează aproape de tabăra de refugiați unde se află.

Mai la nord, din tabăra de refugiați Nuseirat, în zona centrală a Fâșiei, Hosam Anwar, de 26 de ani, relatează: „Ne aflăm într-o situație foarte dificilă. Este groaznic de rea. Ne simțim ca în ziua judecății”. „Dintr-o dată, ușa casei noastre a explodat, toate ferestrele s-au spart”, asigură el.

Nimeni nu este pregătit pentru asta

„Nu ești niciodată pregătit pentru întoarcerea războiului, a bombelor, a masacrului de copii. Nimeni nu este pregătit pentru asta, nu mai putem suporta”, continuă el.

Se simte complet paralizat, în șoc. Mama sa, bolnavă de luni de zile, este internată într-un spital după ce a fost operată. Mâine vor trebui să părăsească casa unde stau pentru că proprietarul nu mai vrea să le-o închirieze, pe lângă faptul că a suferit unele daune din cauza atacurilor.

„Ai idee cum se simte să fii confuz între a-ți cheltui toți banii pentru a plăti chiria casei în care locuiești sau pentru mâncare care nu satisface foamea familiei tale după acest asediu?”, întreabă el, disperat. „Nu știu ce să spun, sper că această lume va găsi pacea într-o zi”, conchide el.

Dorința lui este aceeași cu cea a lui Ranin Alzeriei, o altă tânără de 23 de ani a cărei casă a fost distrusă pe 17 octombrie 2023 într-un bombardament. De atunci se află în tabăra de refugiați din Deir Al Balah, în centrul Fâșiei. „Nu înțeleg ce se întâmplă sau de ce se întâmplă, dar asta trebuie să se oprească acum”, subliniază ea.

Ranin și-a pierdut unul dintre prietenii săi în zorii zilei de marți, în „atacul violent pe care l-a lansat din nou ocupația [Israel]” împotriva Fâșiei. „Nu sunt bine”, spune ea și adaugă că a primit vestea că Israelul a lansat un ordin de evacuare pentru o zonă apropiată de reședința sa actuală și că nu știe ce să facă, pentru că nu are unde să meargă.

Uneori încă o doare rana de la piciorul stâng pe care i-a provocat-o bombardamentul din octombrie 2023, o zi din care încă își amintește mirosul de sânge și țipetele oamenilor din jurul ei. Resemnată, epuizată și confuză, ea spune: „Nu vreau nimic, vreau doar ca acest genocid să se termine”.

Read in other languages

Про автора

Cristina este un jurnalist specializat în istorie și cultură românească. Articolele ei se remarcă prin cercetarea profundă a evenimentelor istorice, analiza fenomenelor culturale și promovarea patrimoniului românesc. Ea scrie adesea despre pagini mai puțin cunoscute din istoria României, dezvăluindu-le publicului larg.