O imagine a durerii – și aur propagandistic pentru Hamas.

Imaginile din Gaza sunt sfâșietoare. Blocuri de apartamente bombardate, copii înfometați, părinți disperați — suferința civililor este reală, profundă și se desfășoară zilnic. Oricine nu simte compasiune în fața unei asemenea mizerii și-a pierdut orice simț al empatiei. Nicio ființă umană nu ar trebui să fie forțată să trăiască așa. Niciun copil nu ar trebui să crească printre dărâmături. Acest război trebuie să se termine — cu cât mai repede, cu atât mai bine.

Dar claritatea morală cere mai mult decât milă. Ne cere să punem întrebări dificile: cine a adus această suferință civililor din Gaza — și cine exploatează cinic durerea lor pentru câștig politic?

• 1. HAMAS VREA CA POPULAȚIA SĂ SUFERE DE FOAME

  Săptămâna aceasta a expus un moment revelator: pentru prima dată de la începutul războiului, Israelul a livrat alimente direct populației din Gaza – ocolind Hamas. Reacția: furie isterică din partea teroriștilor și a simpatizanților lor – chiar și amenințări cu moartea împotriva oricui îndrăznește să accepte pâine și paste.

  De ce? Pentru că un model de afaceri de milioane de dolari este sub amenințare. De zeci de ani, Hamas s-a îmbogățit din ajutorul umanitar – revânzând alimente la prețuri exorbitante, folosind profiturile pentru a finanța terorismul și a-și umple buzunarele liderilor.

  Și dincolo de asta: oamenii înfometați fac imagini mai bune și sunt mai ușor de manipulat. Faptul că chiar și oficialii ONU au criticat această distribuție „fără Hamas” arată cât de adânc este complotul lor.

• 2. VESTUL ÎMPARTE VINOVĂȚIA PENTRU DEZASTRUL DIN GAZA

  Lumea occidentală a închis ochii în timp ce Hamas a transformat fâșia de coastă într-un centru terorist. Nu era un secret că săpau sute de kilometri de tuneluri, ascunzându-se în spitale, școli și blocuri de apartamente.

  Și ce a făcut Europa? A continuat să trimită bani. Miliarde către ONG-uri care au privit în altă parte sau au jucat după reguli. Rezultatul: Hamas a avut timp să se pregătească liniștit pentru 7 octombrie.

  Un cec în alb umanitar pentru terorism.

• 3. LOGICA HAMAS: CU CÂT MAI MULTĂ SUFERINȚĂ, CU ATÂT MAI BINE

  Suferința copiilor palestinieni este cea mai puternică armă a Hamas împotriva Israelului. De aceea teroriștii se ascund printre ei, îi folosesc ca scuturi umane și vor ca propria lor populație să moară de foame.

  Pentru că înțeleg Vestul: cu cât mai mare suferința civililor, cu atât mai mare presiunea asupra Israelului. Tocmai de aceea Gaza trebuie eliberată de sub stăpânirea Hamas.

  Pot fi criticate acțiunile militare ale Israelului și guvernul său — dur, chiar foarte dur? Absolut! Nenumărați experți și politicieni israelieni fac exact asta. Diferența? Oferă alternative reale în loc să arate pur și simplu cu degetul de la distanță sigură. Nu, Israelul nu face totul perfect. Dar, spre deosebire de Hamas, Israelul chiar vrea să facă ceea ce este corect.

• 4. ORICE ÎNCETARE A FOCULUI FĂRĂ CONDIȚII ESTE O PAUZĂ TACTICĂ PENTRU HAMAS

  Politicieni germani, precum Friedrich Merz și Johann Wadephul, îndeamnă Israelul să ia o pauză. Sună civilizat – dar este cinic. Fiecare pauză îi dă Hamas timp să se recupereze, să se regrupeze, să repare tunelurile și să planifice următorul 7 octombrie.

  Aceasta nu este o strategie de pace – este o garanție a terorii. Oricine refuză să vadă asta trăiește într-o „bulă berlineză” confortabilă. Infrastructura este la locul ei, voința de anihilare este neștirbită, iar naivitatea internațională este la fel de puternică ca întotdeauna. Fără înlăturarea Hamas, nu va exista niciodată o reconstrucție durabilă în Gaza, niciodată demnitate sau prosperitate pentru poporul său.

  Și dacă Israelului nu îi este permis să pună capăt regimului terorist – atunci altcineva trebuie să o facă.

• 5. VESTUL NU ARE UN PLAN PENTRU GAZA – DOAR CERERI PENTRU ISRAEL

  Este ușor să ceri o încetare a focului. Dar unde este planul pentru Gaza al lui Merz și Wadephul? Ce se întâmplă dacă Israelul se retrage? Hamas rămâne la putere – și ar putea fi chiar răsplătit cu statut de stat. Ce fel de entitate ar fi aceasta? Cu siguranță nu o Rivieră Mediteraneană, ci Kabul la mare.

  Democrația: interzisă. Drepturile femeilor: șterse. Coexistența: niciodată intenționată.

  Și nu, ceea ce se întâmplă în Gaza nu este „genocid”. Pentru că Israelul nu încearcă să șteargă poporul palestinian – încearcă să dezmembreze o organizație teroristă care a jurat deschis să comită un alt Holocaust.

  Gaza ar putea fi ca Tel Aviv: modernă, deschisă, vibrantă. În schimb, este o zonă de ostatici, condusă de un cult al morții – același islamism care ucide și în Europa.

• 6. HAMAS CÂȘTIGĂ RĂZBOIUL INFORMAȚIONAL

  Câmpul de luptă nu este doar militar. Există și un război informațional — purtat prin intermediul mass-media, emoțiilor și ideologiei. Și pe acest front, Hamas, din păcate, prevalează.

  Multe publicații occidentale încă tratează așa-numitul „Minister al Sănătății” din Gaza — controlat integral de Hamas — ca o sursă credibilă, în ciuda istoricului său lung de diseminare a falsurilor de război. Decesele civililor sunt în mod obișnuit și reflexiv atribuite Israelului, chiar și atunci când lipsesc dovezi solide — ca în cazul recentelor afirmații despre un „masacru” israelian lângă un centru de ajutor umanitar. Incredibil, unele publicații germane au început chiar să citeze „Apărarea Civilă Hamas” necritic.

  Rezultatul? O iluzie periculoasă pentru publicul german: că teroriștii islamiști protejează cumva civilii — când exact opusul este adevărat.

• 7. OSTATICI – ȘTERȘI DIN CONVERSAȚIE

  Aproape 60 de ostatici — inclusiv cetățeni germani — rămân în captivitatea Hamas. Sunt torturați, abuzați și maltratați. Și totuși, atât ei, cât și mulți care au fost uciși pe 7 octombrie, au dispărut aproape complet din discursul public.

  De ce? Pentru că poveștile lor dezvăluie un adevăr incomod: cine a început acest război — și de ce îl duce Israelul.

• 8. „HAMAS NU ESTE POPORUL”? DIN PĂCATE, ESTE MAI COMPLICAT

  „Hamas nu este poporul” – sună reconfortant, dar este adesea autoamăgire. Decenii de îndoctrinare de către un regim care poartă moștenirea ideologică a naziștilor și-au lăsat amprenta.

  Chiar și la grădiniță, piese de teatru prezintă copii care reiau cum să ucidă evrei sau să se arunce în aer.

  Sărbătoarea în masă a masacrului din 7 octombrie nu a fost o întâmplare. Populația a privit în altă parte – sau s-a alăturat cu entuziasm.

  Gaza are nevoie de mai mult decât hrană. Are nevoie de eliberare. Detoxifiere. O denazificare politică – ca Germania după 1945.

• 9. LUMEA ARABĂ NU AJUTĂ – ȘI NIMENI NU ÎNTREABĂ DE CE

  În timp ce Israelul este presat să se justifice moral, Egiptul, Iordania, Arabia Saudită & Co rămân ostentativ tăcute. Nicio revoltă împotriva Hamas. Nicio admitere de refugiați. Nicio inițiativă de pace reală.

  Solidaritatea arabă se oprește la graniță – pentru că știu exact cine și ce este Hamas. Dar Vestul preferă să examineze Israelul – în loc să calce pe bătăturile „partenerilor” săi.

• 10. VICTIMELE MUSULMANE CONTEAZĂ DOAR CÂND ESTE IMPLICAT ISRAELUL

  Milioane de musulmani au fost uciși – în Siria, Irak, Iran, Yemen, Nigeria, Afganistan, Myanmar, China. Totuși, niciun protest în masă. Nicio indignare. Niciun boicot. Niciun hashtag viral.

  Dar odată ce evreii sunt implicați — apărându-și propriul stat — indignarea devine brusc globală. Această indignare selectivă se expune singură: nu este vorba despre drepturile omului. Este vorba despre Israel.