Organizația Meteorologică Mondială (OMM) a lansat un avertisment grav

Organizația Meteorologică Mondială (OMM) a lansat un avertisment grav, subliniind că „topirea accelerată a ghețarilor riscă să declanșeze o avalanșă de impacturi în cascadă asupra economiilor, ecosistemelor și comunităților, nu doar în regiunile montane, ci la nivel global”.

Acest avertisment vine pe 21 martie 2025, cu ocazia primei Zile Mondiale a Ghețarilor, desemnată și Anul Internațional al Conservării Ghețarilor.

Deși retragerea acestor zone înghețate este unul dintre cele mai evidente semnale ale încălzirii globale, Națiunile Unite atrag atenția asupra importanței înțelegerii profunde a consecințelor acestei topiri.

Miza este mult mai mare decât peisajele unice, inclusiv pentru țări precum România, mai îndepărtate de lanțurile muntoase cu mari suprafețe de gheață amenințate.

„Conservarea ghețarilor nu este doar o necesitate de mediu, economică și socială. Este o chestiune de supraviețuire”, a declarat Celeste Saulo, secretarul general al OMM.

Un studiu internațional recent publicat în Nature, la care au participat 35 de grupuri de cercetare diferite, coordonat de Serviciul Mondial de Monitorizare a Ghețarilor (WGMS), estimează că ghețarii lumii pierd, în medie, începând cu anul 2000, aproximativ 273.000 de milioane de tone de gheață anual, echivalentul a trei piscine olimpice pe secundă.

Iar această tendință s-a agravat în ultimul deceniu, cantitatea de gheață dispărută crescând cu 36% în a doua jumătate a perioadei studiate (2012-2023) comparativ cu prima jumătate (2000-2011).

Potrivit acestei cercetări, denumită GlaMBIE, în care sunt comparate patru metodologii diferite de măsurare, aceste zone înghețate ale lumii au pierdut 5% din volumul lor total, variind de la 2% în insulele antarctice și subantarctice la 39% în Alpi și Pirinei, zonele cele mai afectate.

La acest ritm de topire, oamenii de știință consideră că, în ciuda faptului că sunt cunoscuți ca gheață eternă, mulți ghețari din vestul Canadei și SUA, Scandinavia, Europa, Caucaz, Noua Zeelandă și tropice nu vor supraviețui secolului XXI.

Una dintre cele mai grave consecințe ale acestei reduceri a suprafeței înghețate este pentru viitorul aprovizionării cu apă a unor zone ale planetei, în special în Asia, deoarece ghețarii acționează ca rezervoare gigantice de apă.

Cu toate acestea, efectele sunt foarte diverse, de unde și avertizarea privind riscul unei „avalșe de impacturi în cascadă”.

Samuel Nussbaumer, cercetător la Serviciul Mondial de Monitorizare a Ghețarilor, situat la Universitatea din Zurich (Elveția), subliniază că retragerea acestor zone înghețate poate provoca, de exemplu, formarea de lacuri, ceea ce, la rândul său, poate cauza instabilitate a versanților și inundații bruște.

„Schimbările în ghețari ne afectează la diferite niveluri: de la pericolele naturale locale până la disponibilitatea regională a apei și creșterea globală a nivelului mării”, subliniază Nussbaumer, unul dintre autorii echipei GlaMBIE.

Impactul care afectează în mod general umanitatea este creșterea nivelului mării.

După încălzirea propriu-zisă a oceanelor (care își mărește volumul prin dilatare), celelalte cauze ale creșterii nivelului apei pe planetă sunt topirea ghețarilor și dezghețul calotelor de gheață din Groenlanda și Antarctica (fiecare parte contribuie cu mai mult sau mai puțin o treime).

Alejandro Blázquez, un alt autor al GlaMBIE și cercetător științific care studiază acest fenomen de la Laboratorul de Studii de Geofizică și Oceanografie Spațială (LEGOS) din Toulouse (Franța), explică că, în prezent, marea crește cu un ritm de 3,5 milimetri pe an, dar în ghețari — în afara Antarcticii și Groenlandei — există suficientă gheață pentru a provoca o creștere de 30-35 centimetri.

„În Groenlanda există suficientă gheață pentru șapte metri, iar în Antarctica pentru aproximativ 40 de metri, dar acesta este un alt nivel, deja vorbim de o schimbare radicală a Pământului și nu există niciun model care să prezică faptul că Antarctica s-ar putea topi în întregime în următorii 200 sau 300 de ani”.

Ghețarii din afara acestor zone se topesc într-un ritm mult mai rapid.

„Problema cu creșterea nivelului mării cu câțiva centimetri este că acest lucru face ca furtunile și evenimentele extreme de pe coastă să fie mult mai grave”, subliniază Blázquez.

Potrivit OMM, anul hidrologic 2024 a marcat al treilea an consecutiv în care cele 19 regiuni glaciare au înregistrat o pierdere netă de masă.

Pierderea de masă glaciară a fost de 450.000 de milioane de tone în anul hidrologic 2024, al patrulea cel mai negativ înregistrat.

Deși pierderea de masă a fost relativ moderată în regiuni precum Arctica canadiană sau periferia Groenlandei, ghețarii din Scandinavia, Svalbard și nordul Asiei au înregistrat cea mai mare pierdere anuală de masă înregistrată.

„Ne aflăm într-o situație cu adevărat îngrijorătoare, iar ghețarii sunt unul dintre cele mai clare semne ale crizei climatice, deși sunt doar o piesă din puzzle”, comentează Nussbaumer.

„Trebuie să fim conștienți că mulți dintre ghețarii actuali vor continua să se topească în următorii ani și mulți vor dispărea. Cu toate acestea, în funcție de traiectoria viitoare a emisiilor, unii ghețari pot fi încă conservați. Vom avea mai puțină gheață în viitor, dar sper că se poate salva acea parte. Aceasta este, de asemenea, semnificația Anului Internațional al Conservării Ghețarilor și a Zilei Mondiale a Ghețarilor, 21 martie: orice încălzire suplimentară care poate fi prevenită are un impact direct asupra ghețarilor, aceasta este modalitatea de a conserva (o parte din) ghețarii noștri.”