Spațiul cosmic din jurul Pământului se transformă într-un depozit de gunoi: rămășițe de rachete, sateliți vechi, fragmente de aparate spațiale. Această masă tot mai mare de „deșeuri” reprezintă o amenințare serioasă atât pentru sateliții activi, cât și pentru planeta noastră. Acum, oamenii de știință europeni propun o soluție revoluționară la această problemă – tehnologia fasciculului de plasmă.

În cadrul proiectului „Albator”, finanțat de UE, o echipă de cercetare dezvoltă un sistem capabil să „împingă” fără contact resturile pe așa-numitele „orbite cimitir”. Acolo, acestea se vor dezintegra controlat în atmosferă. Această abordare diferă fundamental de metodele riscante testate până acum, cum ar fi plasele, harpoanele sau brațele robotice, care pot fi periculoase din cauza mișcării necontrolate a deșeurilor spațiale.

Profesorul Dr. Peter Klar de la Institutul de Fizică al Universității din Giessen, liderul proiectului „Albator”, subliniază importanța dezvoltării unui portofoliu cuprinzător de soluții pentru eliminarea deșeurilor spațiale. Scopul proiectului este de a asigura funcționarea fără probleme a sateliților și în viitor.

În prezent, pe orbita Pământului se află peste 36.000 de obiecte (cu o dimensiune de peste 10 cm) clasificate ca deșeuri spațiale. La acestea se adaugă peste un milion de fragmente de cel puțin 1 cm și aproximativ 130 de milioane de micro-fragmente, care se deplasează prin spațiu cu o viteză de până la 28.000 km/h. Creșterea traficului în spațiu mărește riscul de coliziuni, deoarece chiar și o bucată mică de deșeu poate distruge un satelit activ.

Amenințarea se extinde și asupra Pământului. În decembrie 2024, fragmente dintr-o rachetă chineză s-au prăbușit pe o zonă locuită, străpungând acoperișuri de case. Doar printr-o șansă norocoasă nimeni nu a fost rănit.

Noua abordare este non-contact: un fascicul de plasmă focalizat, format din particule încărcate, transferă un impuls către fragmentul de deșeu – ca o mică împingere țintită. Sistemul corespunzător este în curs de dezvoltare și constă dintr-o sursă de plasmă de înaltă energie, sisteme de control, module de diagnosticare și diverși combustibili. Toate acestea sunt testate în condiții realiste în camere de simulare spațială la Universitatea din Giessen.

Manevre similare, controlate, s-au dovedit deja eficiente. De exemplu, în septembrie 2024, satelitul ESA Cluster-2 a fost direcționat cu succes în atmosfera Pământului cu combustibilul rămas și a ars controlat deasupra Pacificului.