În câteva cuvinte
Cercetătorii israelieni au descoperit că modelul de respirație al fiecărei persoane este unic și poate fi folosit pentru identificare cu o precizie înaltă. Această metodă biometrică ar putea fi aplicată în domeniul securității și pentru a evalua starea psihologică.
Facem asta de aproximativ 20.000 de ori pe zi, fără să ne gândim. Respirăm. Un proces extrem de complex și, după cum se pare, unic.
Un nou experiment, realizat de oameni de știință israelieni, a demonstrat că fiecare persoană poartă în sine un ritm respirator inconfundabil – la fel de individual ca propria amprentă digitală.
Echipa condusă de neurologul Timna Soroka de la Institutul Weizmann de Știință a dovedit, într-un studiu pe termen lung, că respirația fiecărei persoane reprezintă o caracteristică biometrică de identificare.
Cu ajutorul unui dispozitiv portabil de măsurare a respirației, echipat cu tuburi fine sub nări, cercetătorii au putut înregistra continuu fluxul de aer timp de până la 24 de ore.
Participanții la studiu au fost observați în mod repetat în viața lor de zi cu zi, timp de peste doi ani – de exemplu, în timpul învățării, al plimbării. Analiza datelor a ajutat la identificarea tiparelor din numeroasele înregistrări.
Oamenii de știință au evaluat 20 de parametri, printre care frecvența respiratorie, volumul și pauzele dintre respirații.
Rezultatul surprinzător: subiecții au putut fi identificați doar pe baza tiparului lor respirator, cu o precizie de 96,8 la sută.
Pe baza datelor s-a arătat, de asemenea, starea persoanei. Persoanele cu un indice de masă corporală mai mare au respirat diferit față de cele slabe; persoanele cu anumite condiții au avut inspirații vizibil scurte în timpul somnului și pauze neregulate.
Modul în care cineva respiră poate oferi, așadar, indicii despre depresie, stres sau alte stări. Un fel de seismograf interior, care trimite neîncetat semnale.
Această descoperire ar putea revoluționa căutarea infractorilor. Ea deschide noi căi pentru identificarea biometrică – de exemplu, aplicații de securitate în care respirația este utilizată pentru verificare în locul amprentei sau scanării feței, spun cercetătorii.
Studiul ridică, de asemenea, întrebări fundamentale despre interacțiunea dintre corp și psihic. Autorul senior Noam Sobel de la Institutul Weizmann de Știință afirmă: „Presupunem intuitiv că depresia sau anxietatea schimbă modul în care respirăm.
Dar ar putea fi și invers. Poate că modul în care respirăm ne face anxioși sau depresivi”. Dacă acest lucru se va confirma, terapia respiratorie ar putea ajuta în tulburările de anxietate.
